Potabilizarea apelor în Republica Moldova

Considerații generale asupra tratării apei

Rolul stațiilor de tratare a apei

Stația de tratare poate fi definită ca fiind totalitatea construcțiilor și instalațiilor în care se desfășoară procesele prin care se asigură corectarea calității apei sursei, pentru a corespunde cerințelor de calitate impuse de consumator. Calitatea apei din sursele de suprafață (rîuri, lacuri) nu cores-punde cerințelor de calitate impuse apei potabile, datorită lipsei, de limpezi-me, conținutului de bacterii sau substanțe dizolvate dăunătoare sănătății. Aceasta va trebui prelucrată astfel încît să fie limpede, plăcută la gust, fără miros și să corespundă normelor de calitate din punct de vedere biologic și bacteriologic.

În numeroase situații, tratarea se impune și pentru apele subterane, datorită mineralizăm acestora, conținutului de compuși de calciu și de magneziu, fier și mangan, gaze dizolvate, care b fac practic imposibil de utilizat, atît ca apă de alimentare, cît și ca apă industrială.

Complexitatea și dezvoltarea proceselor din stațiile de tratare rezultă din:

-comparația caracteristicilor organoleptice, fizice, chimice, biologice și bacteriologice, pentru apa sursei, cu cerințele de calitate impuse de tipul de consumator; aceasta se efectuează pe baza studiilor hidrochimice asupra apei sursei, pentru perioade caracteristice (ape limpezi în perioada vară—iarnă, ape tulburi etc.) de 1—2 ani;

-tehnologiile de care se dispune în etapa dezvoltării proiectului și previziunile de modificare a calității apei sursei, în timp (pentru o perioadă de minimum 10 ani);

-elemente tehnico-economice impuse de configurația terenului, condițiile materiale, energia consumată și siguranța în exploatare;

-elemente sociale determinate de lipsa surselor, tradiție și asigurarea sănătății oamenilor.

Procese naturale de îmbunătățire a calității apei

Modelele proceselor și procedeelor care se folosesc pentru corectarea caracteristicilor calitative ale apei reproduc în general procese de autocorectarea călității apei, desfășurate în natură.

Procesele de limpezire a apei se întîlnesc în lacurile de acumulare (viteze reduse sau staționări ale apei), la confluența rîurilor avînd calități de apă diferite, prin infiltrație în subsolul pămîntului, fie în medii permeabile, fie în zone de carst fisurate.

Procese de oxidare a compușilor solubili și transformarea lor în compuși insolubili apar la aerarea apei în cascade naturale sau trepte hidrotehnice avînd căderi concentrate.

În cazul infiltrării apei prin medii permeabile, apar procese biologice datorită acțiunii biochimice a bacteriilor aerobe care adsorb și rețin substanțele coloidale de natura minerală și organică existente în apă; (procesul este cunoscut de mii de ani și aplicat de aproape 200 de ani în cazul filtrelor lente). În momentul de față, încă nu sînt cunoscute în totalitate toate mecanismele care conduc la fenomenul de autocurățire a apei in mediul natural. În țările avansate din punct de vedere al tehnologiei, sînt în curs de desfășurare ample cercetări pentru cunoașterea proceslor naturale care se desfășoară în mediile acvatice sau în contact cu apa. Este posibil ca îmbunătățirea sau apariția unor noi procedee să se bazeze pe cunoașterea proceselor naturale.

Schemele stațiilor de tratare a apei

Schema unei stații de tratare cuprinde totalitatea obiectelor tehnologice și circuitelor hidraulice reprezentate în plan (plan de situație) sau profil (profil tehnologic). Există o mare diversitate de scheme, impuse de tipurile de surse (rîuri, lacuri, ape subterane, ape salmastre) și de tipurile de consumatori (care impun corectarea unei serii de caracteristici: reducerea turbidității apei, eliminarea gazelor dizolvate, eliminarea Fe, Mn, etc.)

Scheme de tratare a apei de rîu. Întrucît deznisiparea apei se realizează în general la priza (P), schema clasică a unei stații de tratare a apei de rîu cuprinde (fig. 1) :

D — decantoare pentru reținerea suspensiilor în prezența reac tivilor de coagulare-floculare (R1);

F —- filtre rapide de nisip cuarțos pentru limpezirea finală a apei;

DZF — dezinfectare cu clor gazos (R2)

Reactivii (sulfatul de aluminiu — R1 și soluția de Cl2— R2) sînt preparați într-o stație de reactivi—R.

ND — nămolul de decantare și ASF — apa de la spălarea filtrelor sînt canalizate și introduse în lagune amenajate special.

Această schemă se aplică la cvasitotalitatea stațiilor de tratare din țara noastră. În ultimii 50 de ani s-au efectuat modificări doar în ceea ce privește tipurile de decantoare și filtre utilizate. Aplicarea unei asemenea scheme se impune pentru rîurile nepoluate, încărcate cu suspensii de natură minerală, cu încărcare organică redusă (sub 15 mg/l consum KMnO4).