Proceduri și Tehnici Experimentale Specifice Chimiei

«“Ştiinţa nouă” nu poate fi decât experimentală…

Materia primă a cunoaşterii este percepţia senzorială, pe care

omul de ştiinţă o obţine din experimentare,iar prelucrarea acestei

materii prime se face cu ajutorul raţiunii.Cercetătorii,oamenii de ştiinţă nu trebuie să semene nici cu furnica,deoarece ea adună şi foloseşte ce a adunat,nici cu păianjenul, care s-a îndepărtat de viaţă ăi ţese din propriul său corp pânza ingenioasă a filozofiei sale,…ci,cu albina care ia ca tribute de la flori materia primă şi apoi o preface în miere.»

Francis Bacon(1561-1626)

filozof englez

I. ARGUMENT

Cerintele vietii umane au determinat activitati permanente de cautare si stabilire a cailor de realizare a prosperitatii oamenilor.Un factor determinant il constituie cunostintele despre substantele mediului de existenta.Aceste cunostinte sunt oferite de chimie, stiinta care are ca obiect de studiu structura, proprietatile si transformarile substantelor.Chimia s-a dezvoltat si a contribuit in decursul vremii la dezvoltarea stiintei si a civilizatiei umane, la progresul societatii in in tot cursul istoriei sale milenare.In acest sens putem evidentia tehnicile de obtinere a metalelor, ceramicii, sticlei, produselor cosmetice din Egiptul Antic, Mesopotamia, China, India. Aportul chimiei la progresul umanitatii este marcat si prin contributia ei la ridicarea nivelului cultural al oamenilor, ca urmare a descoperirii chimismului de prelucrare a lemnului si obtinerii hartiei (chinezul Tsai-Lun-sec II e.n.) si a fabricarii acesteia , factor primar pentru raspandirea cunostintelor prin carte.

Chimia a cunoscut o dezvoltare si diversificare impotanta , si chiar putem afirma : Chimia a devenit ca stiinta o dimensiune umana a cunosterii, avand o contributie la fundamentarea stiintifica a conceptiei materialist dialectice despre lume, iar ca tehnologie, un mijloc de folosire rationala si eficienta a resurselor materiale, constituind unul dintre factorii importanti de dinamizare a vietii. In tara noastra documentele istorice mentioneaza ocupatiile primilor locuitori: prelucrarea aurului, argintului, fierului, obtinerea ceramicii. Se semnaleaza mai tarziu preocupari pentru invatarea unor notinuni de chimie (Dimitrie Cantemir) si abia la sfarsitul sec. XIX se bun bazele scolii de chimie la Universitatea din Iasi de catre Petru Poni si la Universitatea din Bucuresti , de catre Constantin Istrate.

Chimia a luat nastere , se crede, in sec. II e.n. , in Alexandria, un oras de cultura greaca din Egipt.

Cuvantul chimie apare pentru prima data intr-un decret al imparatului Diocletian in anul 206 e.n.. Primul om de stiinta , Boyle, formuleaza o definitie a notiunii de element mult mai asemanatoare celei acceptate in zilele noastre. In cursul sec. XVIII observator si experimentatori talentati au acumulat numeroase observatii care, sistematizate de Lavoisier (1743-1794) au permis acestuia sa formuleze o teorie a arderii , constituind astfel punctul de plecare al stiintei chimiei moderne.

Chimia se inscrie printre disciplinele fundamentale care aduce o contributie insemnata la pregatirea generala a elevilor, a formarii culturii generale, a pregatirii pentru viata si pregatirii profesionale.

II PRINCIPALELE METODE DIDACTICE UTILIZATE IN STUDIUL CHIMIEI. VALORIFICAREA METODELOR MODERNE DE PREDARE/ INVATARE A CHIMIEI

Pentru dezvoltarea gandrii si al spiritului de investigatie independenta la elevi se folosesc metode moderne verificate in practica procesului de invatare la elevi ce trebuie sa-si gaseasca tot mai mult loc in practica scolara. Pot fi mentionate :

• Metode euristice : explicatia, conversatia, descoperirea, problematizarea, modelarea, experimentul de laborator.

• Metode algoritmice : exercitiul, algoritmizarea, instruirea programata.

Metodele didactice le mai putem clasifica dupa urmatoarele criterii:

A) Metode de transmitere si insusire a cunostintelor

A 1: Metode de comunicare orala:

A 1.1.: Metode de comunicare orala expozitiva: expunerea cu oponent , povestirea, descrierea, explicatia, informarea, prelegerea scolara, prelegerea dezbatere, conferinta dezbatere, cursul magistral

A 1.2. : Metode de comunicare orala conversativa: conversatia, discutia, dezbaterea, asaltul de idei, colocviul

A 1.3.: Metoda problematizarii

A 2: Metode de comunicare scrisa: lectura (explicativa , dirijata), activitatea / munca cu manualul si alte carti, metoda compunerii, referatele, proiectele.

A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservatia, reflectia personala, introspectia.

A 4: Metode de comunicare interpersonala: invatarea prin cooperare, munca in grup.

B) Metode de cecrcetare a realitatii

B 1: Metode de cercetare directa a realitatii: observatia sistematica si independenta, experimentul, abordarea euristica, invatarea prin descoperire.

B 2: Metode de cercetare indirecta a realitatii: abordarea euristica, invatarea prin descoperire, demonstratia, modelarea.

C) Metode bazate pe actiunea practica

C 1: Metode de actiune reala: exercitiile, problemele, algoritmizarea, lucrarile practice , lucrarile experimentale, studiul de caz, proiectele, jocurile didactice.

C 2: Metode de actiune simulata: invatarea pe simulatoare didactice, jocurile de simulare, jocurile didactice