Procesul de coroziune al oțelului

NOTIUNI INTRODUCTIVE

DEFINIREA COROZIUNII

Coroziunea este fenomenul de distrugere a materialelor metalice in contact cu mediul inconjurator.

Consecintele coroziunii au o importanta economica deosebita. De exemplu, aproximativ o treime din productia mondiala de otel este utilizata pentru inlocuirea produselor corodate.

Tendinta sistemelor de atrece intr-o stare mai stabile din punct de vedere termodinamic se manifesta si prin aceasta distrugere a materialelor metalice in contact cu mediul inconjurator.

Coroziunea este un fenomen de suprafata, mai bine zis de interfata intre materialul metalic si mediul inconjurator

TIPURI DE COROZIUNE

Coroziunea se poate clasifica astfel:

- Dupa caracterul procesului coroziv:

- coroziune chimica, care se produce intre orice material (metalic sau nemetalic) si mediul inconjurator, la care nu apare un circuit de sarcini electrice;

- coroziunea electrochimica, care are loc intre materialele metalice si mediul inconjurator, la care apare un circuit de sarcini electrice;

- Dupa distributia efectului coroziunii:

- pe suprafata obiectului:

- coroziune generalizata, cand intreaga suprafata este corodata;

- coroziune localizata, cand suprafata este corodata pe portiuni limitate, care poate fi:

- coroziunea in puncte, cand se manifest ape suprafete foarte mici, punctiforme, fiind numita si coroziune in ciupituri (pitting);

- coroziune liniara sau fisuranta, cand apar fisuri sub actiunea combinata a mediului si a solicitarilor mecanice;

- coroziunea in pete, cand se manifest ape suprafete de ordinul milimetrilor patrati;

- coroziunea in plagi, cand se manifesta in suprafete mari;

- pe adancimea obiectului:

- coroziune uniforma (plana), cand viteza de coroziune este uniforma;

- coroziune neuniforma, cand viteza de coroziune este neuniforma;

- pe grauntii cristalini:

- coroziune transcristalina:

- coroziune transcristalina omogena, cand coroziunea se propaga de la suprafata grauntilor cristalini spre interior, indiferent de natura lor;

- coroziune selective, cand coroziunea se propaga de la suprafata spre interior numai prin anumiti graunti cristalini, cum este cazul alamei cu peste 15% zinc, care in medii amoniacale acide se transforma intr-un burete de cupru;

- coroziunea intergranulara, cand coroziunea se propaga, la limitele grauntilor, caz in care produsele de coroziune raman in interiorul materialului, micsorandu-i astfel rezistenta mecanica.

I. DEFINIREA OTELULUI

Otelul este un aliaj al fierului cu carbonul si cu alte elemente chimice caracterizat prin transformari eutectoide, adica prin prezenta in structura a perlitei, care determina capacitatea de calire cu formare de martensita.

Otelul impreuna cu fierul ethnic formeaza grupa produselor forjabile, care pot fi deformate plastic prin presiune, deformarea depinzand de temperatura aleasa in domeniul austenitei, de modul de deformare (forjare, laminare, presare) si - in primul rand - de continutul de carbon.

In principiu, toate tipurile de oteluri care se lamineaza si se forjeaza pot fi si turnate in piese, cu conditia ca ceste oteluri sa fie calmate.

Din punct de vedere al compozitiei chimice, nu exista o diferenta intre otelul turnat in piese sau cel laminat sau forjat. Diferenta exista insa in legatura cu proprietatile de rezistenta la rupere prin tractiune, alungire si rezilienta.

Aceste diferente sunt legate de modul de prelucrare (turnate sau deformate plastic) a probelor. Astfel,otelul laminat sau forjat are un grad ridicat de anizotropie, in functie de gradul de deformare si de temperatura de sfarsit de deformare, in timp ce otelul turnat in piese are un grad ridicat de izotropie, obtinandu-se aceeasi valoare aproprietatilor mecanice indifferent de directia pe care se iau probele.

II. CLASIFICAREA OTELURILOR

In trecut era cunoscut sub denumirea de fier, aliaje fier-carbon cu un continut mai mic de 0,33% C iar sub denumirea de otel aliajele cu 0,35……1,7% C.

Clasificarea otelurilor standardizate este facuta in mod conventional, dupa criteriul calitativ independent de procedeul de elaborare sau de utilizare. Sub acest aspect deosebim:

a) oteluri carbon:

- de uz general

- de calitate

- superioare

b) oteluri slab aliate:

c) oteluri aliate (incluzand otelurile mediu si inalt aliate)

- obisnuite

- superioare