Producerea bioetanolului în România

Introducere

Pe plan internaţional, criza energetică şi efectul de seră au atras serios necesitatatea reorientării tehnologiilor chimice existente, bazate prea mult pe procesarea petrolului. Omenirea are ca alternative viabile pentru progresul economic, printre altele, folosirea resurselor regenerabile şi protecţia mediului.

Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică au relevat o scădere a resurselor de energie primară ale României în primele cinci luni ale anului 2007 cu 6% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2006, până la 16.798 de tone echivalent petrol. Aproximativ 80% din cererea de energie primară se bazează la ora actuală pe combustibili fosili, preponderent ţiţei, şi din această cerere, 66% provin din domeniul transporturilor. Ultimul raport al Agenţiei Internaţionale a Energiei arată că ţările lumii s-ar putea confrunta cu o criză a petrolului după 2010 fiindcă producţia de petrol şi gaze naturale nu va ţine pasul cu setea tot mai mare de energie la nivel mondial. Acest lucru va genera o creştere record a preţurilor (Fig. 1):

Fig.1 Evoluția prețului barilului de petrol

[http://www.inginerie-electrica.ro/acqu/pdf/2007_2.pdf]

În contextul crizelor repetate ale petrolului cresc presiunile asupra principalei pieţe care utilizează carburanţii, cea a autovehiculelor, care este responsibilă pentru 20% din efectul de seră la nivel global, procent care este în creştere. Această stare de fapt a generat premise favorabile abordării altor surse pentru obţinerea de combustibili. Astfel, au apărut preocupări pentru fabricarea de biocarburanţi din materii prime regenerabile (biomasă).

Biomasa se poate utiliza ca resursă pentru producerea biocombustibililor ( biodiesel, bioetanol), iar creşterea utilizării acestora va avea ca efect modificări la nivelul biomasei utilizate ca materie primă, dar şi la nivelul tehnologiilor de transformare a acesteia în biocombustibili.

Problematica producerii şi folosirii biocarburanţilor este de mult în atenţia Comisiei Europene şi ea vizează o serie de teme majore, cum ar fi politicile de susţinere a biocarburanţilor, dezvoltarea comerţului internaţional cu biocarburanţi, evitarea riscurilor şi obţinerea de beneficii în urma producerii şi folosirii biocarburanţilor, sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare şi a cercetării biocarburanţilor.

Extinderea producerii şi utilizării biocarburanţilor în transporturi nu se datorează numai aspectelor legate de rezervele limitate de petrol, ci şi de necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest context, trebuie menţionată strategia UE pentru creştere economică Europa 2020, care este centrată pe trei obiective majore, care trebuie atinse până în anul 2020, şi anume: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelul din anul 1990 (chiar 30% în cazul unui acord internaţional), reducerea cu 20% a consumului de energie şi obţinerea a 20% din necesarul de energie din surse regenerabile (faţă de 8,5% în prezent). Pentru realizarea ultimului obiectiv menţionat, Comisia Europeană a prevăzut ca, în fiecare ţară, cel puţin 10% din combustibilul utilizat în transporturi să provină din surse regenerabile de energie (biocombustibili, hidrogen etc.).

În vederea limitării creşterii previzionate a temperaturii globale, respectiv, a emisiilor de gaze cu efect de seră, România va acţiona în special în domeniul creşterii eficienţei energetice, precum şi în domeniul

creşterii ponderii utilizării surselor regenerabile de energie, având ca efect reducerea impactului negativ asupra mediului, creşterea securităţii în alimentarea cu energie electrică şi, nu în ultimul rând, la valorificarea potenţialului agricol existent, prin încurajarea culturilor de plante utilizate ca materii prime în vederea producerii de biocarburanţi.

Această lucrare este o sinteză a celor mai recente articole referitoare la problematica biocombustibililor din România în contextul apartenenţei României la Comunitatea Europeană. Complexitatea problemei rezultă din interferenţa obligaţiilor asumate ca ţară a Uniunii Europene cu necesitatea utilizării unor combustibili alternativi ca o consecinţă a scăderii rezervelor de energie primară dar şi cu riscurile deloc de neglijat ca urmare a intensificării utilizării acestor combustibili.