Provitaminele

Introducere

Timp de secole, marinarii care plecau în lungi cãlãtorii aveau de înfruntat nu numai furiile naturii, ci si o boalã misterioasã, care le fãcea oasele casante, gingiile sângerânde, totul culminând – în cazurile grave – cu moartea individului. Aceastã boalã este cunoscutã si astãzi sub numele de Scorbut.

A trecut multã vreme pânã sã se gândeascã cineva cã existã o legãturã strânsã între lipsa alimentelor proaspete si aparitia scorbutului si, abia în 1747 s – a demonstrat cã citricele previn aparitia acestei boli. În anul 1928, un chimist a identificat substanta activã din citrice (prezentã si în alte fructe si legume proaspete), responsabilã de prevenirea si tratarea scorbutului. Aceastã substantã a fost denumitã Vitamina C.

În anul 1911 a fost descoperitã, prin izolare din tãrâtele de orez o substantã care vindeca boala beri – beri si care a fost numitã vitamina, adicã amina vitala, indispensabilã vietii. Era vorba de Vitamina B1.

Vitaminele, împreunã cu enzimele si hormonii, se gãsesc în organism în cantitate micã si contribuie la reglarea proceselor metabolice. Pentru crestere si dezvoltare, organismele vegetale si animale au nevoie – pe lângã constituentii de bazã ai materiei vii (proteine, glucide, lipide) – de substante anorganice si de substante organice cu rol functional, care sã stimuleze si sã regleze procesele metabolice. Acestea sunt vitaminele si substantele minerale, care mai poartã denumirea de micronutrienti.

Lipsa vitaminelor din alimentatie provoacã tulburãri grave ale organismului, numite boli de carentã. Lipsa totalã a unei vitamine se numeste avitaminozã si poate duce la moartea animalului respectiv. De cele mai multe ori, apare o lipsã partialã a vitaminelor, cunoscutã sub numele de hipovitaminozã, iar tulburarile metabolice în acest caz sunt mai putin grave.

Excesul de vitamine în alimentatie poate duce la hipervitaminoze, care se manifestã, de asemenea, prin aparitia unor dezechilibre în desfãsurarea proceselor metabolice. Prin aport vitaminic corect în alimentatie, starea carentialã se eliminã .

În evolutia hipovitaminozelor si a avitaminozelor, la început se observã anumite tulburãri generale, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, slãbirea activitãtii fizice si intelectuale, scãderea în greutate, oprirea cresterii la organismele tinere, stare de molesealã si inactivitate. Dupã acest stadiu initial, boala capãtã un caracter specific, determinat de felul vitaminelor deficitare.

Pentru a preveni dereglãrile metabolice determinate de lipsa unor vitamine din hranã, alimentatia trebuie sã fie cât mai echilibratã si sã cuprindã toate principiile alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante si numai în foarte micã mãsurã de organismele animale. Animalele îsi procurã vitaminele din hranã, fie ca atare, fie sub formã de precursori de vitamine – provitamine care se transformã ulterior în organism în vitamine.

Existã 13 vitamine. Patru dintre ele – vitaminele A, D, este si K – sunt depozitate în tesuturile grase din organism (sunt asa – numitele vitamine liposolubile). Nouã vitamine sunt solubile în apã (hidrosolubile) si sunt depozitate în organismul animal în cantitãti extrem de mici. Acestea sunt vitamina C si cele opt vitamine din grupul B: tiamina (B1), riboflavina (B2), niacina (B3), piridoxina (B6), acidul pantotenic (B5), cobalamina (B12), biotina si acidul folic (B9).

În cantitãti mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de crestere, digestie, îndeplinirea functiilor cerebrale si rezistentã la infectii. În circuitul sanguin trebuie sã existe în permanentã o cantitate optimã de vitamine.

Excesul de vitamine hidrosolubile se eliminã prin urinã, iar cel de vitamine liposolubile se depoziteazã în tesuturi (ficat sau tesutul adipos). Deoarece sunt depozitate si nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil mai ales la excesul de vitamine A si D.

Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionãri a organismului, pe care organismul le fabricã în cantitate insuficientã pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6, B8, D, K) sau nu le poate sintetiza.

Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, în lipsã, prin medicamente. Toate sunt continute în laptele matern, dar nu întotdeauna în cantitãti suficiente (vitamina K, în special, trebuie sã facã obiectul unei suplimentãri medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimicã si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute în zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneazã în dozã micã, singure sau în mod sinergic, si nu au nici o valoare energeticã.

Vitaminele se clasificã, de obicei, în douã grupe: vitamine hidrosolubile (solubile în apã), care grupeazã vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP) si, vitamine liposolubile care grupeazã vitaminele A, D, E, K.