Rolul și importanța solubilității substanțelor medicamentoase organice în practică farmaceutică

1. SOLUBILITATEA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE

1.1. Solubilitatea – Definitie. Generalitati.

Solubilitatea este proprietatea unei substanţe de a se dizolva într-o altă substanţă (solvent) sau într-un amestec de solvenţi formând un sistem fizic omogen.

În Farmacopeea a X-a se prezintă date despre solubilitatea substanţelor, ele fiind utile pentru prepararea medicamentelor.

Cea mai importanta proprietate a substanţelor este solubilitatea.

Procesul de dizolvare a unei substante ajunge la un moment dat la o stare de echilibru dinamic intre cantitatea de substanta nedizolvata si substanta dizolvata, dupa care concentratia solutiei nu mai creste: substanta nedizolvata – substanta dizolvata (in solutie).

Deci, la o anumita temperatura, la echilibru, solutia contine cantitatea maxima de substanta dizolvata intr-un dizolvant, fiind considerata solutie saturata.

In cazul in care o solutie contine o cantitate mai mica de substanta dizolvata decat solutia saturata, solutia este o solutie nesaturata; solutia care contine o cantitate mai mare de substanta dizolvata decat solutia saturata reprezinta o solutie suprasaturata.

O solutie care nu mai poate dizolva o cantitate suplimentara de substanta este numita solutie saturata. O solutie care mai dizolva substanta este o solutie nesaturata.

Solubilitatile substantelor variaza mult cu natura lor si cu natura solventului.

1.2. Solutii medicamentoase

Soluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide care conţin una sau mai multe substanţe medicamentoase dizolvate într-un solvent sau amestec de solvenţi.

Se folosesc ca atare pentru administrarea internă sau externă sau la prepararea altor forme farmaceutice.

În Farmacopeea a X-a le găsim sub denumirea de solutiones.

Soluţiile medicamentoase au ca solvent apa, alcoolul, glicerolul sau uleiurile vegetale.

Soluţiile se întâlnesc sub diferite denumiri:

- limonade – sunt solutii apoase edulcorate (îndulcite) şi aromatizate care conţin proporţii mici de acizi organici şi relativ mari de săruri organice utilizate ca laxative, antiemetice (împotriva vărsăturilor), băuturi răcoritoare, etc.

- poţiuni – sunt soluţii interne care au ca vehicul apa , ape aromatice sau infuzii, pot fi edulcorate sau nu, aromatizate. Se administrează cu lingura sau linguriţa , de exemplu o poţiune cu bromuri sau polibromuri folosite ca sedative.

- licori – denumire dată iniţial soluţiilor hidroalcoolie edulcorate şi aromatizate , termen care a fost extins şi la soluţiile ale căror substanţe medicamentoase rezultă în urma reacţiilor dintre componente.

- elixire – soluţii cu substanţe medicamentoase dizolvate în amestec de solvenţi cu gust plăcut, destinate numai administrării orale, concentraţia alcoolică variind între 15-20%.

- spirturi – soluţii alcoolice de diferite concentraţii, incolore sau colorate cum sunt tincturile destinate administrării externe pe piele, sub formă de fricţiuni sau gargarisme. În cazul gargarismelor se diluează cu soluţii apoase.

- mixturi – (amestecuri) soluţii cu compoziţie complexă cât şi dispersii eterogene de tipul suspensiilor numite şi mixturi agitante destinate administrării interne sau externe, pe piele şi pe mucoase.

- picături sau guttae – soluţii care conţin în general substanţe puternic active sau anodine (obişnuite) dizolvate într-o cantitate mică de solvent, mai ales alcool de diferite concentraţii sau cosolvenţi –amestec de solvenţi- (apă alcool glicerol). Sunt destinate administrării interne , măsurate cu picătorul şi diluate în apă sau administrate pe o bucată de zahăr.

- soluţii buvabile – soluţii apoase obţinute prin dizolvarea substanţelor medicamentoase în solvent sau cosolvenţi având o condiţionare primară specifică.

a) fiole de sticlă buvabile

b) flacoane de sticlă cu picător

c) flacoane presurizate.

- loţiuni – folosite pentru a spăla Sunt soluţii apoase sau în cosolvenţi, utilizate extern pentru umectarea feţei, mâinilor, părului, pieli capului. De exemplu loţiuni de faţă, loţiuni capilare,loţiuni de demachiat.

- soluţii administrate pe mucoase şi ţesuturi sensibile - au denumiri speciale:

– picăturile pentru nas sau erine

– picături pentru ureche

– picături colutorii pentru badijonarea gingiilor

– gargarisme

– apele de gură

– spălături bucale

– spălături vaginale

– spălături rectale

– spălături uretrale

– clisme