Săpunuri substanțe tensioactive

In societatea primitivã, chiar si in zilele de azi, hainele erau curatate, prin cu pietre pe malul unei ape curgatoare. In dictionar, ”detergent” este definit ca agent de curatare . In ultimii 20 de ani, insa, cuvantul descrie mai de graba detergent sintetic, decat obisnuitul sapun. Detergentii sintetici contin anumite componente numite substante tensio-activa.

Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensio-activa, si a fost folosita cam de 4500 de ani .

Un material care, prin compozitie este foarte asemanator cu sapunul a fost gasit intr-un vas de lut datând din 2800 in, descoperit in timpul cercetarii acute asupra locului in care se afla Babilonul. Inscriptiile de pe vas spun ca grasimile au fost fierte cu cenusa, care este o metoda de obtinere a sapunului, dar nu precizeaza la ce era folosit acest material. Mai târziu, s-a descoperit ca asemenea materiale erau folosite ca “gel” de par .

Numele de apun, dup o veche legenda romana, vine de la Muntele Sapo, unde erau sacrificate animale. Ploaia a amestecat grasimile cu seu, si cu cenusa pe malul râului Tibet. Femeile au observat ca acest amestec le usura munca, si au început sa foloseasca acest sol lutos, îmbibat cu amestecul de grasimi.

In timpul ascensiunii civilizatei romane, bile publice au devenit din ce in ce mai populare. Prin secolul 2 n, medicul grec Galen a început recomandarea sapunului atât cu scop medicinal, cat si pentru curatire.

Se pare ca in secolul 15 se producea sapun in Venetia, apoi, in secolul 17 in Marsilia .In secolul 18 fabricarea sapunului sa raspandit in intreaga Europa si in America de Nord, in secolul 19, fabricarea sapunului a devenit o una din cele mai importante industrii.

In 1907, sapunul sa transformat in detergent cand o firma germana a inceput comercializarea detergentului “Persil”. Pe langa sapunul de acid carboxilic, “Persil” continea perbotat de sodiu (NaBO3) silicat de sodiu si carbonat de sodiu. De aici perborat + silicat = “PERSIL”

Pana in 1940 sapunul era cel mai folosit detergent. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, lipsa grasimilor, ingredientul predominant din sapun, a dus la cercetarea detergentilor sintetici. Apoi, dup razboi, aparitia asinilor de palat automate a accentuat nevoia unor noi alternative la apun.

Generalitãti

Apa are o proprietate numita tensiune de suprafata. Fiecare molecula de apa este inconjurata si atrasa de alte molecule de apa.

Cand molecula de apa intra in contact cu alte suprafete (sticla, plastic etc …), se creaza o tensiune care face bula de apa sa para rotunda. In timpul procesului de curature, tensiunea de suprafata trebuie redusa, pentru a se raspandi si uda intreaga suprafata. Substantele chimice care pot reduce tensiunea de suprafata se numesc agenti tensio-activi.

Agentii tensio-activi au si alte roluri importante in curatire, ca dizolvarea,emulsificarea si mentinerea petei pana cand se va clatesti . Agentii tensio-activi dau si alcalinitate, utila la indeparta petele acide.