Studiu privind factorii de influență ai contaminării solurilor din Zlatna

1.Scurta descriere a zonei

Depresiunea Zlatnei reprezinta unitatea joasa dintre Munţii Metaliferi si Munţii Trascău, dezvoltata de-a lungul Ampoiului pe o lungime de aproximativ 15 km, relieful acesteia fiind caracterizat prin prezenta treptelor clasice: lunca, terasele si zona dealurilor marginale piemontane spre munte. Ca si celelalte depresiuni si culoare ale Munţilor Apuseni, s-a format în urma diastrofismului stiric (Bandenian), după care , in raport cu retragerea apelor, a avut loc procesul de sculptare pana la faza actuala. Prezenta ofiolitelor si a depozitelor cretacice, in aval de Presaca Ampoiuiui, a obligat valea sa se adanceasca in asemenea formatiuni, în acest fel aparand un sector de ingustare ce separa Depresiunea Zlatna de bazinele din aval. ZLATNA este o localitate multiseculara, cunoscuta in istorie si sub denumirea de Ampellum, inca din timpul stapanirii romane. Pricipalul râu care trece prin Zlatna este Ampoiul care care are o lungime de aproximativ 50 km si se varsa in raul Mureş în municipiul Alba Iulia. In teritoriul orasului Zlatna se află un tezaur uriaş de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, cât şi un inestimabil patrimoniu etnocultural care atestă evolutia si continuitatea de munca si de viata pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii si artei populare. Oraşul Zlatna- este un vechi centru de exploatare a aurului, de pe vremea daco-romanilor. Pe teritoriul administrativ al orasului se afla trei rezervatii naturale, care au valoare deosebita pentru turism: Calcarele de la Valea Mică, Piatra Bulbuci si Cheile Caprei. Cu toate acestea depresiunea si spatiul montan inconjurator sunt supuse unui proces accentuat de poluare, aceasta fiind o urmare a cantitatilor ridicate de bioxid de sulf emanat în atmosfera in urma proceselor de prelucrare a metalelor neferoase de la Zlatna.

2.Geochimismul solurilor, materia organica din sol si continutul de minerale a solului

Componenta pedologica din cadrul bazinului hidrografic al raului Ampoi se caracterizeaza printr-o mare varietate a tipurilor de sol datorita influentelor exercitate de factorii climatici, geomorfologici, hidrologici si litologici asociati cu componenta antropica, aceasta din urma putand avea atat efecte pozitive cat si negative asupra procesului de solificare si de conservare a solului.

Printre factorii favorizanti ai procesului de poluare se pot numara in primul rand aspectul particular al circulatiei aerului intre sol si nivelul dealurilor ( 200-300m), respectiv o scurgere si

pendulare de-a lungul vaii, ceea ce determina un transport orizontal al poluantilor emisi sub nivelul dealurilor, cel de al doi-lea factor este particularitatea microclimatului local care prin caracteristicile sale ( viteza mica a vantului- 0,06m/sec, frecventa mare a calmului atmosferic- 51% si starilor stabile- 43%) face ca poluantii sa aiba o dispersie slaba, iar cel de al trei-lea factor fiind lunile reci ale anului care favorizeaza dispersia slaba a poluantilor. Alti factori care preseaza asupra calitatii solurilor sunt: ingrasamintele, produsele fitosanitare, reziduri zootehnice, activitatea din sectorul industrial ( SC Apelum SA). Toti acesti factori duc la concluzia ca zona Zlatna a reprezentat un pericol real de acumulare a noxelor si inca mai reprezinta unul intr-o masura mai mica din punct de vedere al stagnarii noxelor si efectelor acestora asupra componentelor mediului inconjurator. Solul este compus din substante solide (minerale si materia organice), lichide ( apa si substante dizolvate), gaze ( mai ales oxigen si bioxid de carbon) si contine organisme vii. Toate aceste elemente ii confera proprietati fizice si chimice. Poluarea solului se manifesta prin degradare fizica (compactarea, degradarea structurii), degradare chimica (cresterea continutului de metale grele, pesticide, modificarea pH-ului, gradul de saturatie in baze si a continutului de humus) si degradare biologica (cu germeni patogeni). Solul poate fi acid, neutru sau alcalin. Solurile argiloase retin poluantii mai mult, solurile neutre si carbonatice retin puternic, dar solurile nisipoase retin cel mai putin. De asemenea cu cat textura solului este mai fina se retin poluantii mai mult in sol, de unde trec apoi in plante. Dioxidul de sulf (SO2) si SO3 pe linga alte efecte nocive au favorizat acidifierea excesiva a solului, deshidratarea lenta si carbonizarea substantelor organice moarte, reducandu-se resursele nutritive ale microorganismelor din sol. Anual, cosurile din zona industriala aruncau peste soluri si paduri mii de tone de substante poluante (plumb, zinc, cupru, arseniu, stibiu, bismuth) toate sub forma de oxizi de sulfati: dioxid si trioxid de sulf care in combinatie cu umiditatea din atmosfera formeaza ceturile si ploile acide din zona. Efectul lor, datorita poluarii progresive din decursul anilor s-a agravat, cel mai mult suferind solurile (forestiere si agricole).

În cadrul acestui areal, studiile au avut in vedere aspectele legate de gradul de humificare, troficitatea si chimismul solurilor, calitatile apei care intra in componenta solului, toate acestea prezentand, datorita in special actiunii componentilor sulfului (SO2 şi SO3), aspecte de accentuata degradare. Pe baza acestor analize a fost intocmita o clasificare a solurilor din depresiune in functie de gradul de poluare si a tipului de sol, considerandu-se drept criterii de baza valoarea pH-ului si continutul in humus (Tabel 1).