Surse de Poluare a Apelor - Plumb

CAPITOLUL 1

Informaţii generale

Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Este un metal dens, ductil, foarte moale, extrem de maleabil, care are o conductivitate electrică slabă în comparaţie alte metale. Plumbul este foarte rezistent la coroziune, şi de aceea este utilizat la construcţia recipientelor pentru substanţele corozive (de exemplu, acid sulfuric).

Proprietăţile fizice al plumbului sunt prezentate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Proprietăţile fizice ale plumbului

Proprietatea Valoarea

Starea de agregare solidă

Densitatea 11,34 g/cm³

Temperatura de topire 327,46 °C

Temperatura de fierbere 1749 °C

Electronegativitatea 2,33 (scara Pauling)

În natură, plumbul se găseşte răspândit sub formă de compuşi: galena, sulfura de plumb, din care se prepară plumbul; ceruzita, carbonatul de plumb; crocoita, cromatul de plumb şi anglezitul, sulfatul de plumb.

CAPITOLUL 2

Efectul poluării cu plumb asupra sănătăţii umane

Din apa potabilă, plumbul trece în alimentele vegetale şi animale şi ajunge în organism, prin aparatul digestiv sau respirator (în doze de peste 50 μg/L de apă), unde plumbul se acumulează în diferite organe, şi mai ales, în scheletul osos.

Spre deosebire de alte metale, plumbul nu are nici un rol fiziologic în organism şi nu există un nivel minim, care să fie considerat netoxic. Formele anorganice, absorbite după ingestie sau inhalare, afectează sistemul nervos, hematopoeza, aparatele renal, gastro-intestinal, cardio-vascular şi reproductiv, în timp ce sărurile organice sunt absorbite de la nivel cutanat şi afectează în principal sistemul nervos.

Expunerea cronică la plumb în doze mici a fost asociată cu creşterea tensiunii arteriale, existând o corelaţie directă între concentraţia plasmatică a plumbului şi nivelul tensiunii arteriale, cu bolile cerebro-vasculare şi cele cardio-vasculare. În alte studii au fost semnalate asocierea expunerii cronice la plumb cu modificări EKG, sau o incidenţă crescută a bolii arteriale periferice la persoanele expuse cronic la cadmiu şi plumb.

La persoanele expuse ocupaţional la plumb au fost demonstrate creşterea incidenţei naşterilor de feţi morţi, a pierderilor de sarcină sau a avorturilor spontane, reducerea numărului de spermatozoizi şi a motilităţii acestora, scăderea fertilităţii, hipospermie, teratospermie şi scăderea libidoului. Femeile ai căror soţi lucrează în industria plumbului au risc crescut de pierdere a sarcinii. Copiii ai căror părinţi sunt expuşi ocupaţional la plumb au risc crescut de epilepsie congenitală şi boli cardio-vasculare.

Intoxicaţia cronică cu plumb a fost asociată de asemenea cu risc crescut de cataractă. În ceea ce priveşte carcinogenicitatea plumbului, acestuia i-a fost recent schimbată încadrarea de către Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului din posibil carcinogen uman în probabil carcinogen uman. Expunerea cronică la plumb a fost asociată cu creşterea incidenţei cancerului în general, ca şi cu cea a cancerului de stomac, plamân, şi vezica urinară.