Trinitrotoluen

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Trinitrotoluen.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Chimie Generala

Extras din document

Realizat pentru prima oara in laborator in anul 1863 de chimistul german Joseph Wilbrand, potentialul TNT-ului a “iesit la suprafata” abia peste cativa ani, deoarece era un explozibil greu de detonat si era mai putin puternic decat alti compusi organici de acelasi tip. Printre avantajele trinitrotoluenului se numara, insa, si faptul ca poate fi topit in siguranta folosind aburul sau apa fierbinte, si astfel turnat in obuze. Perioada in care s-a pus accentul pe acest tip de explozibil a fost in timpul celor doua razboaie mondiale cand s-a folosit ,mai ales in cel de-al doilea .

TNT are denumirea de 2,4,6 trinitrotoluen(IUPAC) si formula: CH3C6H2(NO2)3, fiind o hidrocarbura aromatica, preparata prin nitrarea toluenului(C6H5CH3) cu punctul de topire la 81°C(354° K ; 178° F). In stare pura, TNT are densitatea de 1.654 g/cm3.

TNT este explozibil din doua motive : in primul rand, contine carbon, oxigen si azot, ceea ce inseamna ca arderea materialului produce substante foarte stabile din punct de vedere chimic (CO, CO2 si N2), cu legaturi puternice, prin urmare elimina o cantitate foarte mare de energie. In al doilea rand, TNT este explozibil deoarece este instabil din punct de vedere chimic, nefiing nevoie de o foarte mare forta pentru a desface legaturile dintre molecule.

TNT-ul a fost cercetat mai amanuntit in timpul celor doua Razboaie Mondiale. Pentru fabricarea sa, erau nevoie de cantitati mari de acid azotic, insa faptul ca pentru explozia produsul se folosea un detonator, astfel incat utilizarea sa se facea dintr-un loc sigur, ferit de energia exploziei, a facut ca fortele armate germane sa adopte TNT-ul ca explozibil pentru obuze in 1902. Productia la scara larga a trinitrotoluenului a fost posibila datorita muncii a 2 tineri chimisti germani: Fritz Haber, care in 1908 a determinat o serie de conditii , in urma carora rezulta o cantitate mare de amoniu in urma reactiei dintre azot si hidorgen si Carl Bosch, care in 1913 a creat un mecanism capabil de producerea amoniului la scara industriala. Amoniul produs a fost vital pentru germani in timpul primului Razboi Mondial, oferidu-le avantajul ca obuzele cu TNT explodau abia dupa ce penetrau vasele britanicilor, in timp ce explozibilul folosit de britanici, lyddite, exploda aproape concomitent cu lovirea obuzului de vasele germane, aproape toata energia rezultata consumandu-se in afara vasului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Trinitrotoluen.ppt