Uleiul esențial de migdale

1. ISTORIA MIGDALELOR

Migdalul sau Prunus dulcis , este un pom fructifer din familia Rosaceae (Amygdalus Communis). Fructele lui sunt de formă alungită ovoidă acoperite de o coajă groasă cu aspect pielos. În interior fructul conține un sâmbure tare.

Figura 1. Migdalul

Migdalul este originar din Iran. A fost răspândit de oameni în timpuri străvechi de-a lungul țărmului Mediteranei în nordul Africii și sudul Europei și mai recent transportat în alte părți ale lumii, în special în California și Statele Unite.

Selecția migdalului dulce dintre numeroasele tipuri amare în sălbăticie a marcat începutul domesticirii migdalelor. Specia Prunus fenzliana este strămoșul sălbatic al migdalelor, deoarece este originară din Armenia și Azerbaidjanul de vest, unde aparent a fost domesticită. Speciile de migdale sălbatice au fost cultivate pentru prima data de fermierii timpurii în livezile lor.

Migdalele au fost printre primii pomi fructiferi domesticiți, datorită capacității cultivatorului de a crește migdale atractive din semințe. Migdalele domesticite apar în Epoca Bronzului Timpuriu (3000- 2000 î.Hr.), precum siturile arheologice din Numeira (Iordania) sau

posibil mai devreme. Un alt exemplu arheologic de migdale cunoscut este fructul găsit în mormântul lui Tutankhamon din Egipt (1325 î.Hr.), probabil importat din Levan.

Figura 2. Migdale

Polenizarea migdalelor din California este cel mai mare eveniment anual de polenizare gestionat din lume, 1,4 milioane de stupi fiind transportați în februarie în livezi de migdale. O mare parte din polenizare este gestionată de agenți comerciali, care încheie un contract cu apicultorii migratori din cel puțin 49 de state pentru eveniment. Această afacere a fost puternic afectată de tulburarea de colaps a coloniilor, provocând deficiențe de albinela nivel național și crescând prețul polenizării insectelor. Pentru a proteja parțial cultivatorii de migdale de costurile crescânde ale polenizării insectelor, cercetătorii de la Serviciul de Cercetări Agricole (ARS) au dezvoltat o nouă linie de migdali auto-polenizați, de exemplu „Tuono”, însă recolta lor nu este la fel de dorită ca migdalul „Nonpareil” din California polenizat de albine. Arborele „Nonpareil” produce migdale mari, netede, sâmburi sunt comestibili în proporție de 60-65 %. Tuono are coaja mai groasă și mai păroasă, iar sâmburi sunt comestibili în proporție de 32 % . Coaja arborelui Tuono protejează sâmburi de anumiți dăunători periculoși, cum ar fi viermii. Cercetătorii ARS au reușit să împreune arborele Tuono rezistent la dăunători cu „Nonpareil, rezultând culturi hibridizate de migdali care se autopolenizează și mențin o calitate ridicată a samburilor. Noii hibrizi autopolenizați au culoare, aromă și conținut de ulei de calitate și reduc dependența cultivatorilor de migdale de polenizarea insectelor.