Uscarea

Uscarea

A. INTRODUCERE

Uscarea reprezintă procesul de îndepartare pe cale termică sub formă de vapori a umidităţii (apă sau alte lichide) din materialele solide sau lichide.

Uscarea este un process de difuziune, deoarece trecerea umidităţii din material în mediul înconjurator se bazează pe uscarea umidităţii la suprafaţa materialului şi pe difuziunea umidităţii din straturile interioare spre suprafaţa materialului.

În procesul de uscare un rol determinant îl are rezistenţa la difuziune a apei (umidităţii) îndepărtate.

Există doua moduri distincte de uscare: uscarea naturală efectuată în aer liber, fară încălzire artificială şi având o durata mare de desfăşurare şi uscarea artificială efectuată cu ajutorul unui agent de uscare încalzit (gaze de ardere, aer cald, vapori) care dupa îndepărtarea umidităţii este evacuat din instalaţie.

Procesul de uscare termică se bazează pe trecerea umidităţii din faza solidă (din material) în faza gazoasă. Uscarea este posibila numai atunci când presiunea de vapori de pe suprafata materialului este mai mare decât presiunea parţiala a acestora în mediul încojurator în care decurge uscarea.

În uscarea termică (denumita şi uscarea prin antrenare) materialele supuse uscarii (solide sau paste) sunt puse în contact cu faza gazoasa independenta denumita “agent de uscare”. Căldura necesara evaporării este furnizata de acest agent de uscare, care are rolulul nu numai de agent termic, ci şi acela de a transporta umiditatea din material. Procesul de uscare termică implică doua fenomene dinstincte, care se desfăşoară simultan:

- evaporarea umidităţii de la suprafaţa materialului

- trecerea prin difuziune şi capilaritatea umidităţii din straturile interioare către suprafaţa materialului

B. UTILAJE PENTRU USCARE

Construcţia şi funcţionarea uscatoarelor trebuie să corespundă cerinţelor legate de desfăşurarea uscării: realizarea unei anumite viteze de uscare, asigurarea unui grad necesar de uscare în condiţiile unei (figura 1) uscări uniforme şi amenajarii materialului supus uscării, respectarea unor condiţii referitoare la contactul dintre material şi agentul de uscare.

Figura 1. Uscătorul cu cameră (dulap sau cu ţevi)

1 – camera , 2 – rafturi, 3- ventilator, 4 – radiatoare,

5 – ţevi cu material, 6 – şicane, 7 – gură de evacuare

a aerului umed, 8 – izolaţie termică

Uscătorul cu cameră: funcţionează discontinuu. Aerul trece o singură dată prin uscator ( lucreaza fără recircularea aerului).

La uscatorul tunel (figura 2) materialul supus uscării este aşezat pe poliţele vagonetelor care se deplasează în interiorul tunelului cu viteză redusă ( 0,05 m /s ).

Cantitatea de aer recirculată în tunel este reglată cu clapeta 5. Agentul de uscare circula în contracurent cu materialul

Figura 2. Uscătorul tunel

1 – tunel, 2 – ventilator, 3- radiaqtor, 4 – conductă de

evacuare a aerului umed, 5 – clapetă, 6 – vagonet.

În uscatorul cu banda (figura 3), curentul de aer cald poate circula în contracurent, în curent paralel sau în curent încrucişat cu materialul. Viteza aerului cald este de 2 3 m/s