Ambalaje comestibile pe bază de polimeri

1. Introducere

Dezvoltarea durabilă a devenit în prezent un obiectiv la scară mondială. Producţia şi consumul mare de materiale plastice de sinteză a adus în atenţie impactul acestora asupra mediului înconjurător, în special datorită problemelor pe care le creează cantităţile imense de deşeuri polimerice care nu sunt biodegradabile. Pe fondul epuizării rezervelor de petrol ale planetei, cercetările actuale sunt orientate spre utilizarea materiilor prime regenerabile şi producerea de materiale biodegradabile. Din această perspectivă, materiile prime vegetale şi în mod special biopolimerii posedă proprietăţi de mare interes în industria de materiale plastice cum ar fi: biodegradabilitatea, biocompatibilitatea, permeabilitatea selectivă şi proprietăţile fizico-mecanice modificabile. Aceste proprietăţi permit aplicarea lor în domenii diferite de interes economic în toate sectoarele industriei moderne. În medicină, datorită proprietăţilor fizice, chimice si mecanice pe care le posedă, biomaterialele pot fi folosite pentru tratarea, regenerarea sau înlocuirea oricărui ţesut, organ sau funcţie a organismului.

În industria alimentară, utilizarea biomaterialelor pentru ambalarea produselor alimentare are efect de protecţie şi creşterea timpului de conservare a acestora şi poate fi considerată o soluţie pentru protecţia mediului deoarece reduce necesităţile de utilizare a ambalajelor de plastic.

Utilizarea biomaterialelor în industria alimentară pentru ambalarea produselor trebuie să răspundă trendului din marketing care implică un sistem nou de ambalare cunoscut sub numele de ambalare activă în care produsul alimentar şi ambalajul interacţionează în mod pozitiv în scopul prelungirii stabilităţii la depozitare şi a îmbunătăţirii proprietăţilor senzoriale ale alimentelor, cu menţinerea calităţii şi siguranţei produsului ambalat. O aplicaţie importantă a ambalării active o constituie ambalarea antimicrobiană, care are rolul de a inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene care alterează alimentele. Funcţia antimicrobiană a ambalajului se realizează prin adăugarea unor substanţe antimicrobiene în matricea polimerică a foliei de ambalat.

Pe lângă materialele prezentate anterior folosite la confecţionarea ambalajelor pentru produsele alimentare în ultimul timp există preocupări de dezvoltare şi perfecţionare a unor ambalaje ecologice, netoxice şi care pot să asigure toate funcţiile pe care le presupune un ambalaj şi în plus pe aceea de a putea fi consumate împreună cu produsul. Există o serie de produse folosite încă din vechime care sunt consumate odată cu ambalajul, acesta fiind realizat

din materiale naturale, cum ar fi:

1. Vafele şi blaturile făinoase - în care sunt prezentate produse

alimentare viscoase cum ar fi cremele, gemuri sau îngheţata.

2. Membranele naturale - sunt utilizate la ambalarea preparatelor din carne: salamuri, cârnaţi, pateuri, diferite paste de carne etc., şi a brânzeturilor.

Acestea sunt intestine de bovine, porcine sau ovine curăţate pe maşini speciale.

3. Ceara şi materialele similare - sunt folosite pentru a crea la suprafaţa brânzeturilor un strat protector împotriva umidităţii. Deoarece aceste materiale sunt foarte fragile se pot întări cu o ţesătură uşoară.

Ambalajele biodegradabile fabricate în întregime din polimeri naturali complet biodegradabili contribuie la rezolvarea problemei poluării mediului şi la crearea de noi pieţe pentru produsele agricole.

Filmele comestibile oferă numeroase avantaje faţă de materialele sintetice convenţionale folosite la ambalări, oferind de multe ori protecţie şi stabilitate pentru diverse produse alimentare. Filmele polioxidice şi proteinice au proprietăţi mecanice şi organoleptice iar cele lipidice au proprietăţi de barieră pentru vaporii de apă.

Filmele comestibile fabricate din produse din materiale biologice oferă numeroase avantaje faţă de ambalajele sintetice convenţionale sintetice. Pe o influenţă majoră pentru stabilitatea multor alimente.

Importanţa ambalării în materiale nepoluante, biodegradabile este în

creştere în directă relaţie cu profilul fiecărei companii producătoare de produse alimentare, pentru a oferi consumatorului uşurinţa păstrării, manipulării şi folosirii produselor în contextul cerinţelor legislaţiei privind prezervarea ecosistemului natural.