Biomateriale Folosite în Implantologie

1. Caracteristici generale ale biomaterialelor utilizate în implantologia orală

Biomaterialele sunt materiale de sinteză compatibile cu corpul uman, cu un spectru larg de proprietăţi, ce pot fi transformate în dispozitive medicale care să corespundă unor parametri funcţionali strict impuşi.

Materialele biocompatibile sunt destinate „să lucreze sub constrângere biologică" şi prin aceasta să devină adaptate diverselor aplicaţii medicale.

În acest context, un biomaterial reprezintă orice substanţă sau combinaţii de substanţe, în afară de medicamente, de origine sintetică sau naturală, care poate fi folosită pe o perioadă nedeterminată, ca atare sau ca parte componentă a unui sistem (dispozitiv) în vederea reconstituirii morfologice şi / sau funcţionale a ţesuturilor, organelor.

Biomaterialele utilizate în implantologie sunt biomateriale constituente de organ şi biomateriale de constituentă tisulară (de substituţie osoasă) - bariere membranare şi ţinte de fixare.

De-a lungul anilor s-au experimentat numeroase materiale - piatra, fildeș, aurul, oteluri, titan, tantal, materiale ceramice [1960 - ceramica aluminoasa]

Figura1. Proteze valvulare

Figura2. Proteze articulare

Caracteristicile biomaterialelor utilizate în implantologia orală

Activitatea

biodinamică Caracteristici de material

Biotolerant • nu sunt neapărat rejectate

• încapsulare fibroasă

Bioinert • permit apoziția osului în vecinătate și osteogeneză de contact

Bioactiv • permit formarea osului pe suprafața lor și osteogeneza adezivă

Biominimetric • biomateriale de inginerie tisulară, cu design specific pentru a mima un răspuns biologic specific, optimizând vindecarea și regenerarea tisulară în mediu

• combinații între categorii de materiale cu activitate chimică ți biodinamică, în funcție de scopul terapeutic si tipul de țesut gazdă

Caracteristicile biomaterialelor utilizate în implantologia orală

Activitate biodinamică Compozițe chimică

Biotolerant Metalice Ceramice Polimeri

aur, aliaje, crom-cobalt, oțeluri, zirconiu, niobiu, tantal polietilenă

poliamide

poliuretani

Bioinert titan, comercial pur

aliaje de titan oxid aluminiu

oxid zirconiu

Bioactiv hidroxiapatita, fosfat tri- și tetra- calcic, fluorapatită, carbon vitros sau pirolitic, sticlă bioactivă

Biomaterialele utilizate în implantologie sunt reprezentate de materiale ceramice, sticle bioactive, compuşi polimerici, fibră de carbon tratată prin glazurare sau folosită ca infrastructură, metale.

1.1. Materialele metalice

În decursul timpului, materialele metalice utilizate în implantologie au fost reprezentate de tantal, aliaje crom-cobalt-molibden (stelite), iar în prezent acestea sunt reprezentate de titan şi aliajele pe bază de titan (Ti 90 %, Al 6 %, Va 4 %).

Iniţial, alegerea tantalului ca material cu utilitate în implantologie a fost determinată de excelente calităţi de biocompatibilitate determinate de rezistenţa sa crescută la coroziune.

Punctul său de topire ridicat îl făcea însă dificil de extras din minerale. Rezistenţa mecanică este redusă, chiar dacă prezintă o bună rezistenţă la fatigabilitate. Mai mult, tratamentele termice antrenează o absorbţie de gaze care îi măresc gradul de fragilizare. în prezent, utilitatea sa este limitată.