Etichetarea, ambalarea și depozitarea produselor sub aspectul protecției consumatorului

La vanzarea produsului sau prestarea serviciului comerciantul sau, dupa caz, prestatorul trebuie sa aduca cu buna-credinta la cunostinta consumatorului, la solicitarea acestuia pe langa informatiile furnizate prin etichetare, marcare si ambalare si informatii corecte si utile privind caracteristicile produsului sau serviciului, conditiile de vanzare si modul de utilizare.

Informatiile furnizate prin etichetare, marcare, ambalare vor respecta prevederile legale referitoare la etichetare.

Pentru unele categorii de produse, in scopul asigurarii protectiei consumatorilor si pentru mentinerea unui mediu concurential normal, Guvernul poate elabora reglementari specifice de etichetare.

Pentru unele categorii de produse, in scopul asigurarii protectiei consumatorilor si pentru mentinerea unui mediu concurential normal, Guvernul poate elabora reglementari specifice de etichetare.

Ambalajele produselor trebuie sa asigure integritatea si protectia calitatii acestora, sa fie usor de manipulat, sa promoveze vanzarea produselor, fiind totodata conforme prevederilor legale referitoare la protectia muncii, mediului si a securitatii consumatorilor.

Produsele trebuie să fie ambalate şi preambalate astfel încît să permită păstrarea calităţii ladepozitare, transportare şi comercializare.

Ambalajul este invelisul sau recipientul utilizat pentru transportul produselor si gruparea acestora. Alte functii ale ambalajelor, sunt de a proteja continutul, mentionarea compozitiei si ingredientelor, etc. si promovarea produsului prin elemente grafice. In magazin, ambalajul poate ajuta la vinderea marfii prin design si grafic.

În calitate de ambalaj pot fi folosite numai materiale autorizate de organul administraţiei publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii, nemijlocit în borcane de sticlă, în cutii din tablă,din carton sau în pungi din hîrtie sau polimerice, metalizate în interior şi sudate la cald, de diferite capacităţi şi reambalate în cutii de carton închise cu bandă adezivă.

In România ambalajul este definit conform STAS 5845/1-86 si Ordonanta Guvernului 39/1995, dupa cum urmeaza: " un sistem fizico - chimic cu functii complexe, destinat sa asigure protectia temporara a produselor din punct de vedere fizic, chimic si biologic în scopul mentinerii calitatii si integritatii acestuia în deul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii - pâna la consumator sau pâna la expirarea termenului de garantie"

Clasificarea ambalajelor se face dupa mai multe criterii, din care prezentam câteva în continuare:

dupa materialele constituente - ambalaje hârtie si carton, sticla, metal, materiale plastice, ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn si împletituri, materiale textile, materiale complexe, în componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat);

dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;

dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre;

dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;

dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective;

dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;

dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile, refolosibile), ambalaje nerecuperabile.

Metode de ambalare

Exista numeroase tehnici si metode de ambalare si aceasta se realizeaza tinând cont de anumite cerinte de calitate:

- masa, volum propriu reduse;

- fara toxicitate;

- fara miros, gust;

- rezistenta mecanica ridicata;

- impermeabilitate fata de gaze, praf, grasimi;

- compatibilitate fata de produsul ambalat.

Ambalajele sunt specifice fiecarui produs, consumatorul fiind avertizat în ceea ce priveste modul de utilizare, manevrare si transport al ambalajului, prin simboluri grafice specifice si prin simboluri ce se refera la protectia mediului înconjurator. Consumatorul este în acest fel, în masura sa stie ca se afla în prezenta unor produse toxice, radioactive sau corozive, ca produsul este fragil, ca acesta nu trebuie amplasat lânga surse de caldura sau expus radiatiilor ultraviolete deoarece exista pericol de degradare. Alegerea unui anumit tip de ambalare depinde de caracteristicile produselor ce urmeaza a fi ambalate, de functiile ambalajului, de proprietatile materialului din care se face ambalajul. Aceasta poate fi:

• colectiva si portionata;

• tip aerosol;

• în folii contractibile (tip blister si alveolara);

• aseptica;

• în vid;

• în atmosfera modificata (controlata).

Alegerea unui tip de ambalare si a materialului din care va fi confectionat ambalajul trebuie facuta în asa fel încât interactiunea cu produsul sa fie minima si sa nu duca la degradarea lui. In cadrul Uniunii Europene se utilizeaza pentru ambalaje materiale celulozice (45%), sticla (30%), materiale plastice (13%).