Glicozide ale Vitaminelor Hidrosolubile

Glicozidele sunt substante formate din doua componente: o componenta glucidica si o componenta neglucidica, numită aglicon. Componenta glucidica se leaga de aglicon prin legatura glicozidica, prin intermediul hidroxilului semiacetalic. Componenta glucidica poate fi monoglucida, diglucida sau o oligoglucida. Predominant se intalneste glucoza sau oligoglucide ce contin glucoza. Agliconul poate apartine unor clase de substante extrem de diferite ca alcooli, fenoli, steroli, tioalcooli, hidroxichinone, pigmenti, substante cu azot etc.

Glicozidele sunt larg raspandite in regnul vegetal. Se gasesc atat in plantele superioare: in frunze, flori, fructe, seminte, radacini, lemn etc., cat si in cele inferioare. Sunt substante solide, cristaline, incolore sau colorate (in functie de felul agliconului), cu gust in general amar. Unele au o aromă specifica. Glicozidele prezinta activitate optica. Majoritatea sunt solubile in apa, alcool, acetona si insolubile in eter. Nu prezinta fenomenul de mutarotatie si nu au proprietati reducatoare. Se hidrolizeaza cu usurinta in mediu acid, bazic. Numeroase glicozide au actiune fiziologica asupra organismelor animale (curativa sau nociva) si se intrebuinteaza inca din antichitate ca medicamente sau ca otravuri. Se presupune că unele glicozide reprezinta pentru plante forme inofensive de depozitare a unor agliconi toxici. Prin hidroliza partiala plantele elibereaza o parte din aglicon in doze netoxice, exercitand asupra plantei o actiune protectoare. Unele substante farmacologice active, printre care si glicozidele, in cantitate mica se utilizează ca medicamente, iar in cantitate mare sunt toxice.

Dintre diferitele tipuri de glicozide, cele mai numeroase sunt O-glicozidele, care se deosebesc intre ele prin felul glucidei si a agliconului. Dintre O-glicozidele formate din β-glucopiranoza, alcooli si fenoli, mentionam arbutina, extrasa din Arbutus uva ursi, salicina izolata din Salix helix si coniferina identificata in diferite conifere. Agliconul acestor glicozide, in ordinea prezentata este hidrochinona, alcoolul salicilic si alcoolul coniferilic.

In migdalele amare, samburii de caise, piersici, prune, cirese etc., se gaseste amigdalina, care prin hidroliza sub actiunea emulsiei formează doua molecule de glucoza, aldehida benzoica si acid cianhidric. Glicozidele care contin acid cianhidric sunt substante toxice si se numesc glicozide cionogenice. Unele plante furajere contin glicozide cianogenetice care prin hidroliza elibereaza acid cianhidric. Aceste plante consumate in cantitate mare in stare proaspata produc intoxicari la animale. Prin uscarea sau murarea acestor furaje acidul cianhidric se elimina in mod treptat, in urma reactiilor de hidroliza enzimatica sau acida si astfel creste calitatea acestor furaje. In amigdalina, componenta glucidica se afla sub forma de gentiobioza, o diglucida formata din doua molecule de glucoza unite prin legatura 1,6- β-glicozidica. Dintre O-glicozidele steroidice, care au ca aglicon steroli, mai importante sunt glicozidele cardiotonice si saponinele.

GLICOZIDELE CARDIOTONICE

In cantitate mica intaresc muschiul inimii si produc o marire a amplitudinii contractiilor. Acestea, administrate in cantitate mare determina oprirea inimii in sistola. Cele mai utilizate glicozide cardiotonice in medicina sunt digitalina si strofantina. Aceste glicozide se gasesc in Digitalisa lanata, D. purpurea, Strophantus kombi, Scilla maritima etc. Agliconul strofantinei se numeste strofantiolina, iar componenta glucidica este o triglucida.

SAPONINELE

Sunt glicozide steroidice, identificate in peste 80 familii de plante. Agliconul lor poarta numele general de sapogenina. Saponidele sunt glicozide cu proprietati specifice. Injectate intravenos la om si la animale produc hemoliza. Au actiune iritanta asupra mucoaselor si sunt extrem de toxice pentru pesti. Au proprietati tensioactive si emulsioneaza grasimile. Prin agitare cu apa formeaza o spuma abundenta si persistenta.

Datorita proprietatilor lor, saponidele au numeroase utilizari practice. Sunt folosite ca agenti de spumare (in extinctoare), detergenti, coloizi protectori etc. Unele saponide se utilizeaza ca materie prima pentru sinteza hormonilor sexuali si in general a hormonilor steroidici.

O alta grupa de O-glicozide o formeaza glicoalcaloidele, care au ca aglicon un alcaloid, de regula cu structura steroidica. Dintre acestea se mentioneaza solanina si tomatina. Solanina se gaseste in Solanum tuberosus. Ea este formata dintr-o triglucida si din solanidina, ca aglicon. Triglucida se numeste solatrioza si este formata din glucoza, galactoza si ramnoza. Tomatina se gaseste in Solanum lycopersicum. Agliconul se numeste tomatidina, iar componenta glucidica este o tetraglucida.

Tot din grupa O-glicozidelor fac parte unele glicozide flavonoidice, carotenoglicozide, glicozide xantonice, glicozide indolice etc.

S-glicozidele sunt mai putin raspandite in natura. Ele se gasesc, predominant, in plante din familia cruciferelor. Dintre S-glicozide, importanta alimentara mai mare o are sinigrina, care se gaseste in semintele de mustar negru (Sinapis nigra), in hrean, ridichii, rapita. Prin hidroliza sinigrinei, sub actiunea mirozinazei, se obtin ca produsi finali, glucoza, alilsenevolul si KHSO4. Senevolii sunt substante cu miros caracteristic intepator, uneori lacrimogeni, irita pielea si mucoasele. In doze mici, stimuleaza secretia gastrica, in doze mari determina paralizia sistemului nervos. in mustarul alb se gaseste sinalbina. S-glicozidele se pot forma si din tioglucoza, ce are hidroxilul semiacetalic substituit printr-o grupare tiolica.

N-glicozidele sunt substante larg raspandite in natura. Din aceasta grupa fac parte nucleozidele si nucleotidele. Dintre glicozidele cu azot fac parte si glicozidele cianogenice si glicoalcaloidele, dar la aceste substante legatura glicozidica nu se stabileste la nivelul atomului de azot, de aceea s-au prezentat la O-glicozide.

Glicozidele vitaminelor, atat a celor hidro cat si liposolubile sunt des intalnite in natura. Vitaminele glicolizate prezinta un avantaj asupra agliconului respectiv deoarece sunt mai solubile in apa, au o stabilitate mai mare impotriva radiatiilor UV, caldura si oxidare, o reducere a gustului amar si a mirosului (tiamina) si sunt rezistente la actiunea enzimatica.

Vitamine hidrosolubile

Vitamina B6 (piridoxina)

Au fost realizate cercetari extinse asupra activitatii biologice a 5ʼ-O-(-ß-D-glucopiranozil)-piridoxin datorita formelor majore ale piridoxinei din alimentele derivate din plante.

Experimentele realizate atat in vivo cat si vitro au aratat o scadere a absorbtiei vitaminei B6 cauzate de ß-glucoza. Prezenta pridoxin-ß-glicozidului reduce biodisponibilitatea pridoxinei (in special din materilul vegetal) cu 75-80%. Acest compus este partial clivat in intestinul subtire, dar nu in ficat.

De mai putin interes au avut parte α-glucozidele , β-glucozidele si β-fructozidul pridoxinei. Aceste glicozide ale piridoxinei se intalnesc mai rar in natura ca rezultat al reactiilor de transglicolizare.

Pridoxin α-glucozidele ca si piridoxina are valoare nutritionala in ceea ce priveste transportul de-a lungul sacilor intestinali. Derivatul piridoxinei β-Glcp, are o valoare nutritiva foarte scazuta.