Surfactanți, uleiuri și grăsimi naturale

Scopuri:

Surfactanţi

-definiţie

-clasificare

-proprietăţi

-prezentarea schematică a celor patru tipuri de surfactanţi

Grăsimile

-date generale

Prelucrarea materiilor prime naturale

-hidroliza grăsimilor

-hidroliza cerurilor

-esterificarea acizilor graşi

-transesterificarea grăsimilor şi uleiurilor

Surfactanţi

Definiţie

Surfactanţii sunt clase de compuşi chimici care datorită structurii moleculare specifice, la dizolvarea sau dispersarea într-un lichid au o comportare complet diferită de a altor specii chimice. Această comportare constă în adsorbţia preferenţială la interfeţe şi formarea micelelor la interfeţe. Micelele sunt agregate ale moleculelor surfactantului. Ele se formează în soluţiile surfactantului peste o anume concentraţie, numită concentraţie critică micelară. Această concentraţie este concentraţia la care surfactantul atinge optimul său de activitate. Peste această concentraţie în soluţie se găsesc molecule, ioni neasociaţi şi micele.

Molecula unui surfactant este asimetrică, fiind compusă din două parţi:

- o parte nepolară constituită dintr-un radical hidrocarbonat, parte insolubilă în apa şi lichide polare, dar solubilă în lichide nepolare şi de aceea numită parte hidrofobă sau lipofilă;

- o parte polară ionizabilă sau neionizabilă, solubilă în apa şi lichide polare şi insolubilă în lichide nepolare şi de aceea numită parte hidrofilă sau lipofobă.

Principalele proprietăţi care caracterizează surfactanţii

- adsorbţia - tensiunea superficială şi interfacială - micelele

- udarea solidelor - dispersarea/ agregarea solidelor - spumarea/spargerea spumei - emulsionarea / dezemulsionarea.

Proprietăţile sunt determinate de structura specifică a moleculelor surfactanţilor care, în plus, au proprietatea de actiona la concentraţii mici.

Clasificare

Surfactanţii se împart în patru categorii, bazate pe sarcina electrică prezentă în moleculele lor în soluţii:

surfactanţii anionici au un ion negativ în gruparea polară iar surfactanţii cationici un ion pozitiv;

surfactanţii neionici nu au sarcină electrică;

surfactanţii amfolitici(amfoteri) au fie o sarcină negativă, fie una pozitivă în funcţie de pH-ul soluţiei.

Fiecare din acestea are partea nepolara constituită dintr-o grupă hidrocarbonată ce diferă ca dimensiune moleculară şi complexitate.