Acoperirea riscurilor în comerțul internațional

RISCUL – fundamentare teoretică

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte riscul ca fiind o ,,posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă” (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucuerşti, 1973), sau ca ,,un pericol, un incovenient posibil”(Le petit Larousse), în timp ce, pentru domeniul comercial acesta poate fi considerat ca un eveniment posibil a avea loc în viitor şi care ar avea consecinţe materiale nefavorabile pentru părţile contractante sau numai pentru una dintre ele..

Profesorul Ion Stoian, în cartea sa ,,Comerţ internaţional” (Editura Caraiman 1977, pag. 524), defineşte riscul ca fiind ,,un eveniment incert, dar posibil, originea sa aflându-se în incertitudine; este un eveniment păgubitor; efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate; apare în procesul activităţii umane sociale, economice, politice şi în raporturile dintre om şi natură”.

Avand in vedere cele de mai sus putem considera ca exista riscuri care pot fi prevazute inainte de asumarea anumitor obligatii cum ar fi cele legate de boala, batranete, maternitate, deces, fluctuatii valutare etc, dar si riscuri imprevizibile. Acestea din urma mai sunt cunoscute si ca evenimente de forta majora, in general, sau asa cum le denumesc specialistii americani, ,,facts of God” sau evenimente fortuite (greve, revolutii, blocade economice, embargouri).

Urmarile acestora implica cheltuieli si eforturi deosebite pentru a se incerca evitarea pagubelor sau atenuarea efectelor lor.

Din punct de vedere al locului de producere riscurile pot fi interne (datorate exclusiv factorilor interni, care, in general, pot fi evitate printr-un management adecvat) si riscuri externe (determinate, in general, de necunoasterea exacta a situatiilor de pe pietele partenerilor dar si de imposibilitatea prevederii pe termen lung a unor eventuale masuri ale guvernelor din tariile respective).

Din punct de vedere al mediului unde se pot produce, riscurile pot fi definite ca fiind sociale, economice si politice.

CAI DE ATENUARE A PAGUBELOR

a)- Iesirea din contract.

Inca din faza de negociere partiile trebuie sa aiba in vedere posibilitatea aparitiei unor evenimente care sa afecteze indeplinirea obiectului contractului.

Sunt cunoscute in acest sens clauzele suspensive, rezolutorii dar si clauze speciale care pot permite partiilor sa iasa din contract fara consecinte materiale sau de alta natura pentru vreuna dintre ele.

b)- Garantii bancare

Sunt mijloacele cele mai cunoscute in practica internationala si care practic elimina incertitudinea indeplinirii obligatiilor asumate de parti.

c)- Companiile internationale de asigurari

Adancirea diviziunii internationale a muncii a condus si la aparitia si dezvoltarea intr-un ritm accelerat de institutii si companii specializate in acoperirea riscurilor comrciale, politice sau de fabricatie.

d)- Autoparticiparea asiguratului

Aceasta este, de fapt, o forma de asiguare prin care asiguratul participa cu o prima periodica la constituirea unui fond pentru acoperirea unei eventuale pagube celeilalte parti.

e)- Forme de acoperire a riscurilor

Acestea se pot referi la o singura operatiune si atunci avem de a face cu o acoperire unica sau la mai multe livrari in cadrul aceleiasi operatiuni de export si acopera numai riscurile legate de export, denumita acoperire revolving.