Ambalajul Contemporan și Ambalarea Mărfurilor

INTRODUCERE. Într-o societate modernă ambalajul trebuie să corespundă atât cerințelor de conservare și păstrare, transport și manipulare a produselor, cât și unor obiective precise legate de protecția mediului. Impactul ambalajelor asupra mediului înconjurător reprezintă de fapt impactul materialelor de ambalare asupra mediului. Ambalarea și etichetarea mărfurilor joacă un rol vital într-un sistem modern integrat de distribuție a mărfurilor. Ambalajul protejează produsul de la linia de producție la consumator, dar în același timp facilitează producția, distribuția și depozitarea. In plus, ambalajul trebuie sa corespunda cerintelor comertului cu amanuntul, marketingului si consumului, cat si legislatiei de mediu, siguranta si sanatate, iar in practica activitatii de comert etichetarea marfurilor reprezinta un intrument esential de informare simpla si rapida asupra produselor. Ambalajul este considerat adesea ca fiind o parte integrată a proceselor de dezvoltare a unor noi produse. Din punct de vedere economic ambalajul se poate considera un produs finit obișnuit, care încorporează materii prime, cheltuieli, materiale și efort uman asemănător altor bunuri de consum pe piață. Scopurile multiple ale ambalarii in economia de piata, examinarea felului in care companiile selecteaza modalitati de ambalare a produselor, rolul pe care ambalarea il joaca intr-un sistem modern de distributie a produselor se inscriu in contextul general al impactului dezvoltare economica-echilibru ecologic, intr-o viziune merceologica.

CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE AMBALAJ ȘI AMBALARE. Ambalajul însoțește produsul în fiecare etapă a circulației sale, de la producător la consumator, având un rol important în protejarea acestuia și promovarea vânzărilor. Ambalajul este un mijloc sau un ansamblu de mijloace destinat să cuprindă, să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigură protecția temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul obținerii calității și integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii-până la consumator sau până la expirarea termenului de garanție. Ambalarea este definită ca reprezentând operația, procedeul sau metodă prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecția temporară a produsului în timpul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind și la înlesnirea acestor operații. Ambalajele pot fi clasificate în funcție de:

-natura materialului din care sunt constituite(ambalaje din hârtie, carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, materiale textile, materiale complexe);

-sistemul de confecționare(ambalaje fixe, demontabile, pliabile);

-tipul ambalajului, acestea pot fi: lăzi, cutii, flacoane, pungi etc;

-domeniul de utilizare(ambalaje de transport, de prezentare și de desfacere);

-natura produsului ambalat(ambalaje pentru produse alimentare, produse industriale);

-gradul de rigiditate(ambalaje rigide, semirigide, suple);

-modul de circulație(ambalaje refolosibile, nerefolosibile).

CAPITOLUL II. TIPURI DE MATERIALE UTILIZATE PENTRU AMBALAJE. Ambalajul este o componentă esențială a activității comerciale, fiind subordonat mărfii și deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou apărute pe piață, modernizarea concepției și a tehnicilor comerciale aduc în discuție diversificarea ambalajelor, în paralel cu creșterea exigențelor față de acestea. Fiecare agent economic implicat în activitatea comercială(producător, comerciant și consumator) are cerințe specifice în ceea ce privește ambalajele și calitatea lor. Cerințe de ordin general referitoare la calitatea ambalajelor sunt: