Analiza Articolului Comerțul Românesc cu Amănuntul în Perspectiva Integrării Europene de Cristinel Vasiliu

1. Analiza articolului

Într-o formă clasică, dicţionarele de specialitate definesc comerţul cu amănuntul ca o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, în general în cantităţi mici şi în stare de a fi întrebuinţate. Economia modernă a generat însă noi exigenţe faţă de comerţul cu amănuntul, determinându-l ca, alături de vânzarea propriu-zisă, să includă în preocupările sale şi realizarea unor servicii care să ducă la îmbunătăţirea sistemului de satisfacere a nevoilor consumatorilor sau utilizatorilor finali şi, implicit, la creşterea gradului de satisfacţie a acestora.

Pentru a evidenţia trăsăturile comerţului cu amănuntul ne-am gândit să analizăm articolul “Comerţul românesc cu amănuntul în perspectiva integrării europene” de Cristinel Vasiliu publicat în Revista de Comerţ, numărul 7, iulie 2005.

Deşi aderarea României la Uniunea Europeană nu se realizează odată cu cea a primului grup de state candidate, fuziunea economiei româneşti cu cea europeană progresează sistematic odată cu aplicarea acordului de asociere, al cărui scop principal este eliminarea barierelor comerciale. Înlăturarea barierelor comerciale între România şi Uniunea Europeană este astăzi realizată în mare măsură, dezvăluind întreprinderilor din ţara noastră, indiferent de sectorul lor de activitate, atât oportunităţile oferite - inclusiv în ce priveşte unele forme de cooperare - de o piaţă incomparabil mai largă şi mai bogată, cât şi ameninţările unei concurenţe mult mai severe şi ale unei clientele exigente.

Se poate aprecia că în comerţul românesc, faţă de cel din Uniunea Europeană, există concomitent atât un deficit de resurse alocate şi producţie de servicii de comerţ pe locuitor, cât şi un decalaj important în ce priveşte eficienţa utilizării resurselor antrenate. Spre exemplu, efectivele de personal din comerţ sunt relativ scăzute în raport cu numărul populaţiei, dar şi productivitatea este foarte scăzută. Această situaţie, aparent contradictorie, este rodul menţinerii unor grave carenţe structurale la nivelul ansamblului economiei româneşti şi, în special, al puterii de cumpărare scăzute a populaţiei. Sărăcia determină o pondere neobişnuit de scăzută a serviciilor de comerţ în consumul populaţiei, iar reducerea severă a activităţii industriale şi a celorlalte activităţi economice şi preferinţa pentru schimburi directe afectează, la rândul lor, comerţul cu ridicata cu bunuri de consum intermediar.

Privind lucrurile dintr-un alt unghi, fragmentarea excesivă şi lipsa de organizare din sectorul comerţului, deficitul de cunoştinţe şi aptitudini manageriale şi de afaceri în rândul întreprinzătorilor şi conducătorilor de întreprinderi şi unităţi precum şi lipsa instruirii de specialitate în rândul lucrătorilor împiedică comerţul să spargă cercul vicios şi să se impună mai hotărâtor ca pârghie de creştere economică durabilă.

Un rol important în comerţul cu amănuntul îl joacă puterea de cumpărare a populaţiei, acest aspect fiind analizat în articol: „Puterea de cumpărare a românilor începe să-şi revină pe fondul creşterii economice înregistrată de ţara noastră după anul 2000.” Principalele cauze ale acestui fenomen sunt atât creşterea veniturilor medii ale gospodăriilor româneşti cât şi munca milioanelor de români în străinatate.

Paradoxal, după trei ani de zile, economia creşte dar puterea de cumpărare scade. Românii au la dispoziţie un buget anual pentru cheltuieli de patru ori mai mic decât media europeană. De două ori mai săraci decât noi sunt ucrainenii, iar de patru ori, moldovenii.

România a „retrogradat“ de pe locul 30, pe locul 32, spre deosebire de vecinii noştri bulgari, care s-au menţinut în ierarhie. Pornind de la informaţiile pe care le avem acum la dispoziţie şi judecând situaţia României în context regional, putem spune că este de aşteptat ca la finele anului să constatăm o modificare minoră a indicelui puterii de cumpărare, respectiv coborârea sau poate chiar urcarea în clasament cu o singură poziţie.

Un alt aspect surprins în articol îl reprezintă evoluţia obiceiurilor de consum. O dată cu evoluţia tehnologiei şi a serviciilor, consumatorul şi-a diversificat cerinţele şi pretenţiile. Un moft de actualitate îl reprezintă sistemul de vânzare pe credit, care conform articolului „este generalizat, condiţiile de împrumut fiind din ce în ce mai uşoare”. România înregistrează la ora actuală unul dintre cele mai rapide ritmuri de creştere a numărului de carduri din Europa. Numărul cardurilor emise de băncile din România se apropie de 1,6 milioane, din care circa 1,4 milioane sunt cu adevărat active.

Cea de-a doua parte a articolului surprinde o altă latură a comerţului românesc, şi anume: „Care sunt actorii pieţei comerţului cu amănuntul.” Concurenţa firmelor de comerţ străine şi multinaţionale a pătruns mai timid şi mai greu în România comparativ cu alte ţări candidate, dar tinde să devină semnificativă şi să reprezinte o ameninţare reală la adresa întreprinzătorilor autohtoni din comerţul cu amănuntul. Aceste „grupuri străine” reprezintă noi tipuri de firme de comerţ cu amănuntul: hipermagazine, magazine hard-discount etc.

În bătălia care va încinge piaţa hipermarketurilor, fiecare competitor caută soluţii pentru a câştiga cote de piaţa importante. Un element ce ar trebui urmărit de comercianţi ar putea fi consumatorul.

Cristinel Vasiliu evidenţiază următorul aspect cu privire la comportamentul întreprinzătorilor din anul 2005: „chiar dacă clientul ar trebui să fie în centrul preocupărilor întreprinderilor, cunoscută sub sintagma „clientul este rege”, în realitate lucrurile sunt departe de aceste principii, acesta fiind peceput ca un accesoriu în activitatea comercială a multor firme româneşti.”

Însă, în prezent lucrurile s-au schimbat considerabil, consumatorul devenind axul principal al pieţei. De exemplu, pe lângă politica de preţuri, Auchan se va concentra asupra relaţiei cu clienţii. Asistenţii din magazin vor fi mai prezenţi şi vor face săptămânal o oră de pregătire pentru îmbunătăţirea relaţiei cu vizitatorii magazinului. Totodată, compania îşi propune să acorde o mare atenţie logisticii interioare: amplasarea depozitelor mai aproape de spaţiile de vânzare, organizarea rafturilor şi a produselor în magazin.

Carrefour mizează pe o comunicare agresivă şi axată foarte mult pe discount. „Politica lor prevede o calitate ireproşabilă a produselor, mai ales a celor proaspete, existenţa tuturor noutăţilor în magazine, unele chiar în exclusivitate şi foarte multe servicii oferite clienţilor: carte de credit BRD, transport gratuit pentru produsele mari”, spune Andreea Mihai, director de marketing Carrefour România. Interesantă este politica de amplasare a centrelor comerciale Carrefour, în centrul oraşului sau la ieşire, dar întotdeauna pe partea dreaptă.