Extras din document
1.Consideratii generale privind regionalizarea în Asia-Pacific
În ciuda nivelului ridicat al comertului intra-regional, economiile din Asia-
Pacific nu au aratat prea mult entuziasm pentru crearea de aranjamente comerciale regionale, precum cele din Europa Occidentala si America Latina. Gruparile regionale formale (de jure) nu sunt nici numeroase si nici nu au avansat foarte mult pe calea integrarii. Primul val de regionalizare din anii 1960 a ocolit aceasta regiune.
Originile regionalismului contemporan în aceasta zona dateaza din 1965,
când Kiyoshi Kojima a lansat ideea crearii primei organizatii regionale din Asia
Organizatia pentru Comert si Dezvoltare în Pacific (OPTAD). Kojima a propus, de asemenea, crearea unei Zone de Comert Liber în Pacific (PAFTA)83. Sub egida OPTAD au fost organizate o serie de conferinte anuale pe tema comertului si dezvoltarii regiunii Asia-Pacific, începând cu cea din Tokyo din 1968.
Conferinta de Cooperare Economica în Pacific (PECC) a fost creata în 1980, în urma seminarului de la Canberra (Australia) si este expresia celui de al doilea val de regionalizare. Membrii PECC erau în 1992: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Hong-Kong*, Indonezia, Japonia, Malaiezia, Mexic, Noua-Zeelanda, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, SUA, Taiwan, Tailanda si natiunile din insulele
Pacificului. OPTAD a devenit membru institutional al PECC. Conferinta de
Cooperare Economica în Pacific a devenit noua realitate a regionalismului din Asia în 1980.
În afara organizatiilor de cooperare si integrare regionale, exista în regiune o serie de aranjamente sub-regionale, care au început sa prinda contur o data cu sfârsitul anilor 1980. Cu toate ca aceste blocuri sub-regionale s-au dezvoltat independent unul de celalalt, exista totusi doua trasaturi comune ce le caracterizeaza:
- participarea în cadrul lor a doua sau mai multor tari;
- posibilitatea includerii în cadrul gruparilor numai a unor parti ale anumitor tari.
Preview document
Conținut arhivă zip
- APEC.doc