Avantajele calității de membru OMC

„Nu coalizăm state, ci unim oameni”,

afirma Jean Monnet în 1952

1. Introducere

Organizaţia Mondială a Comerţului reprezintă cadrul instituţional comun pentru desfăşurarea relaţiilor comerciale între membrii şi, în baza principiilor internaţionale acceptate, vizate prin acorduri de domenii precum: standardizare şi certificare, aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare, taxe şi impozite, dreptul de proprietate intelectuală etc. Ea a devenit una din cele mai importante organizaţii internaţionale cu profil economic care contribuie la soluţionarea problemelor în domeniul comerţului internaţional. Scopul alegerii acestei teme a fost acela de îmbogăţire a cunoştinţelor referitoare la Organizaţia Mondială a Comerţului şi aflarea avantajelor calității de membru a acesteia.

2. Origini

Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) este o organizaţie internaţională care supervizează un număr mare de acorduri care definesc ‘’regulile comerciale’’ dintre statele membre. A fost creată la 1 ianuarie 1995 pentru a înlocui Acordul General asupra Tarifelor şi Comerţului (GATT - General Agreement on Tariffs and Trade) care cuprindea o serie de tratate comerciale încheiate la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, cu scopul de a facilita comerţul liber. Principiile şi acordurile GATT au fost adoptate de OMC care a fost însărcinată cu administrarea şi extinderea acestora. Spre deosebire de GATT, OMC are o structură instituţională substanţială. Efectiv, OMC este succesoarea mult amânată a Organizaţiei Internaţionale a Comerţului care iniţial a fost planificată a fi urmaşa GATT-ului. Carta internaţională a Organizaţiei Internaţionale a Comerţului a fost stabilită în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite asupra comerţului şi ocupaţiei, organizată la Havana în martie 1948, însă a fost blocată de senatul american.

Sediul OMC se află în Geneva, Elveţia. În 1septembrie 2013, Roberto Azevêdo a fost ales director general al OMC. Tuturor membrilor OMC li se recomandă să-şi ofere reciproc statutul de naţiunea cea mai favorizată, astfel încât (cu mici excepţii) concesiuni comerciale oferite de un membru OMC unei ţări trebuie să fie oferite tuturor membrilor OMC. La înfiinţare organizația cuprindea 76 de ţări membre l. Alţi 74 de membri au urmat în următorii zece ani, ultima fiind Vietnam care a aderat la data de 11 ianuarie 2007. Există ţări care nu sunt membre şi care au participat ca observatori la OMC: Algeria, Andorra, Azerbaidjan, Bahamas, Belarus, Bhutan, Bosnia şi Herţegovina, Capul Verde, Guineea Ecuatorială, Etiopia, Sfântul Scaun (Vatican), Iran, Irak, Kazahstan, Laos, Liban, Libia, Federaţia Rusă, Samoa, São Tomé şi Príncipe, Serbia, Muntenegru, Seychelles, Sudan, Tadjikistan, Tonga, Uzbekistan, Vanuatu, şi Yemen. Ucraina a devenit membru oficial al Organizaţiei Mondiale a Comerţului la data 16 Mai 2008. După 14 ani de negocieri, ţara devine cel de-al 152 -lea membru al OMC. La momentul actual, OMC numără 164 de membri; și 22 țări cu statut de observatori. Cea mai mare şi mai cuprinzătoare entitate din cadrul OMC este Uniunea Europeană, cu cele 27 de state membre. Statele membre UE îşi coordonează poziţiile la Bruxelles şi la Geneva, Comisia Europeană având sarcina de a reprezenta ansamblul Statelor Membre ale UE în cadrul OMC.

În perioada 1947 – 1990, în cadrul GATT, au avut loc opt runde de negocieri, care s-au soldat cu rezultate importante pe linia creării condiţiilor favorabile dezvoltării comerţului internaţional. Ideea creării OMC a fost avansată pentru prima dată în 1990, de către Comunităţile Europene şi Canada şi avea în vedere ca noua organizaţie să se constituie într-un mecanism eficient şi pragmatic pentru:

1) implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;

2) încorporarea în cadrul multilateral de drepturi şi obligaţii comerciale a rezultatelor obţinute în noile domenii de reglementare (servicii, măsuri investiţionale, drepturi de proprietate intelectuală);

3) aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale GATT;

4) eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existenţei şi funcţionări GATT.

Acordul de la Marrakesh privind înfiinţarea OMC, în preambulul său prevede obiectivele de bază, similare cu cele ale GATT- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comerţul cu servicii. Acestea sunt:

1) ridicarea standardelor de viaţă şi a veniturilor;

2) utilizarea deplină a forţei de muncă;

3) expansiunea producţiei şi a comerţului;

4) utilizarea optimă a resurselor mondiale.

Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor şi cu noţiunea de ‘’dezvoltare durabilă’’, referitoare la utilizarea optimă a resurselor mondiale şi la necesitatea protecţiei şi conservării mediului înconjurător, corespunzător diferitelor niveluri de dezvoltare economică ale ţărilor.

Sistemul de comerţ internaţional promovat de OMC are în centru următoarele principii:

- combaterea discriminărilor - aplicarea tratamentului naţiunii celei mai favorizate şi a tratamentului naţional;

- libertatea comerţului - obţinută gradual, prin intermediul negocierilor;

- predictibilitate - natura obligatorie a acordurilor şi procedurilor pentru membrii OMC, precum şi asigurarea transparenţei;

- promovarea concurenţei loiale; - încurajarea dezvoltării şi reformei economice, vizând, în special, ţările mai puţin dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

În viziunea OMC, acest sistem aduce o serie de beneficii, cele mai importante fiind reprezentate de: rezolvarea constructivă a diferendelor, reducerea costurilor de trai, creşterea veniturilor şi sporirea posibilităţilor de alegere în ceea ce priveşte bunurile/serviciile şi calitatea acestora.