Banii electronici

In anul 1993, cand dezvoltarea de noi modalitati de plata era doar la inceput, Banca Centrala Europeana a analizat o noua metoda, numita in prezent "bani electronici" (BE), si anume bani electronici stocati pe carduri cu chip (portofele electronice). Rezultatele analizei au fost publicate in "Raportul catre Institutul Monetar European privind Cardurile Preplatite" din luna mai 1994, cunoscut ca "Raportul 1994". Aspectele ridicate de BE au fost analizate succesiv la diferite nivele in U.E., acordandu-se atentie majora riscurilor care trebuie evitate in dezvoltarea si generalizarea BE.:

" sa nu impiedice exercitarea politicii monetare;

" sa mentina integritatea si stabilitatea pietelor financiare;

" sa incurajeze eficienta si soliditatea sistemelor de plati;

Avand in vedere aceste obiective, "Raportul 1994" se ocupa de:

" bancile centrale carora le revine sarcina de a creea un regim de supraveghere corespunzator;

" autoritatile responsabile cu crearea si aplicarea unui cadru prudential;

" participantii la piata BE care trebuie sa ia masurile potrivite pentru elementele specifice ale BE.

1. Definitie si scop

Intr-o acceptiune generala, banii electronici (BE) sunt definiti ca stocare electronica a valorii monetare pe un suport tehnic, care poate fi utilizata pe scara larga pentru efectuarea de plati spre firme, altele decat ale emitentului, fara a implica obligatoriu conturi bancare in acest proces, dar actionand ca un instrument la purtator pre-platit. Cardul pre-platit cu utilizare multipla sau "portofelul electronic", a fost definit ca un card din plastic ce contine putere reala de cumparare, pentru care clientul a platit in avans (este vorba de produse bazate pe card). De la aparitia acestora, a aparut un al doilea tip de produse BE care folosesc software pe un computer personal, permitand ca valoarea electronica sa fie transferata prin intermediul retelelor de telecomunicatii, cum ar fi Internet-ul. (produse bazate pe soft) Principala diferenta intre produsele bazate pe card si produsele bazate pe soft, tin de anumite elemente de securitate tehnica si de mediul de stocare a BE. Exista, totusi, o serie de similitudini: in ambele cazuri, utilizatorul trebuie sa plateasca in avans pentru valoarea stocata ca unitati de BE, ce pot fi ulterior folosite in scopul de plata. In procesul de memorare si pe parcursul transferurilor, BE sunt reprezentati sub forma unui sir criptat de biti. Mai mult, o serie de produse bazate pe card au potentialul de a fi folosite nu numai pentru plati fata-in-fata, cat si pentru plati prin intermediul retelelor de telecomunicatii. Astfel, ori de cate ori BE sunt transferati prin intermediul acestor retele, se poate folosi termenul "bani de retea", indiferent de tipul de produs implicat.BE difera in multe aspecte fata de alte tipuri de bani existenti. In comparatie cu cash-ul, care foloseste doar elemente de securitate fizica, produsele