Căile Ferate Române

Cap. 1. Scurt istoric

Prima linie de cale ferată a fost deschisă la data de 20 august 1854 pe ruta Oraviţa – Buziaş. Avea o lungime de 62,5 km şi, iniţial, era utilizată pentru transportul de cărbune, urmând ca, la data de 1 noiembrei 1856 să fie deschisă traficului de pasageri. Această linie aparţinea însă Imperiului Austro-Ungar, fiind operată de către Căile Ferate Austriece. Astfel, deşi este prima linie de cale ferată de pe teritoriul actual al României, ea nu a fost construită de către Principatele Române.

Prima rută de cale ferată construită pe teritoriul românesc a fost Bucureşti – Giurgiu (inagurată la 26 august 1969), realizată cu sprijinul companiei engleze John Trevor-Barkley în timpul domniei principelui Carol I. În anul 1966, Parlamentul României a aprobat construcţia a 915 km de cale ferată pe Vârciorova – Roman via Piteşti, Bucureşti , Buzău, Brăila, Galaţi, Tecuci. Odată cu finalizarea întregii rute, administrarea rutelor de cale ferată a revenit statului care a înfiinţat Căile Ferate Române în anul 1880.

În 1918, odată cu anexarea provinciei Transilvania, Banat, Basarabia şi Bucovina, toate liniile de cale ferată aflate în proprietatea fostului Imperiu Austro-Ungar respectiv Imperiului Ţarist, au fost trecute în administrarea CFR-ului.

În timpul perioadei comuniste, s-au făcut o serie de modernizări ale căilor ferate în ceea ce priveşte electrificarea şi dublarea liniilor. După Al Doilea Război Mondial, din cauza pierderii sudului Dobrogei în favoarea Bulgariei, a nordului Bucovinei şi Basarabiei în favoarea Uniunii Sovietice, exploatarea liniilor de cale ferată din acele teritorii a revenit celor două state.

Până la mijlocul anilor ’70, locomotivele cu abur au dispărut complet, fiind înlocuite de cele diesel şi electrice, marea majoritate construite la Arad.

După anul 1989, România avea cea mai densă şi utilizată reţea de cale ferată, însă cu o infrastructură depăşită. Această situaţie, alături de problemele economice ale anilor ’90, a determinat declinul CFR-ului. Rute mai puţin circulate, în special din zonele rurale, s-au închis, iar materialul rulant, achiziţionat în mare parte în anii ’70, a intrat într-o perioada de lipsa de reparaţii. Astfel, imaginea CFR a început să se deterioreze atât în ţară cât şi străinătate.

Cap. 2. Organizarea actuală a CFR

În anul 1998, Societatea Naţională a Căilor Ferate Române a fost reorganizată în cinci instituţii finanţate independent, pentru a mări eficienţa serviciului de transport feroviar, şi redenumită Compania Naţională de Căi Ferate.

Din cadrul Companiei Nationale de Căi Ferate fac parte următoarele societăţi:

1. Compania Naţională de Căi Ferate – CFR S.A

Obiectul de activitatea al CFR S.A este administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare publice şi private în vederea alinierii la proiectele de dezvoltare a transporturilor europene. Statul român este acţionar majoritar al CFR, reprezentanţii statului în consiliul de administraţie şi preşedintele consiliului de administraţie fiind numiţi prin ordin al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

CFR S.A oferă acces nediscriminatoriu la infrastructura feroviară publică tuturor operatorilor feroviar licenţiaţi, fapt ce a dus la înfiinţarea de operatori feroviari cu capital privat. Astfel, conform HG nr.27/2004, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A poate închiria o parte din infrastructura feroviară neinteroperabilă către alte persoane juridice reprezentând operatori fie de transport public de călători fie de marfă.

Pe aceste linii, CFR îşi poate folosi trenurile doar plătind taxa de utilizarea a infrastructurii către operatorii care deţin linia (pentru liniile de stat se plăteşte T.U.I. la CFR S.A). În afară de CFR Călători există alte 3 companii care oferă servicii locale de pasageri, pe linii neinteroperabile. În transportul de marfă pe liniile principale operează 28 de companii private, între care Rompetrol şi Servtrans. Pentru a putea opera pe liniile principale şi pe cele neinteroperabile aflate încă în proprietatea statului, orice operator feroviar - de stat (CFR Călători, CFR Marfă etc) sau privat (Rompetrol, Regiotrans, Grup Feroviar Român etc.) - trebuie să achite o Taxă de Utilizare a Infrastructurii (TUI) către CFR S.A, în valoare de 9 RON/tren/1km pentru trenuri de călători şi 14 RON/tren/1km pentru trenuri de marfă, indiferent de masa şi lungimea trenului.