Comerțul cu Ridicata

Comerţul cu ridicata

Conţinutul activităţii şi rolul economic al comerţului cu ridicata

În conceptul de distribuire a mărfurilor, comerţul cu ridicata include toate activităţile implicare în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale. Comerţul cu ridicata are menirea de a oferi servicii şi siguranţă partenerilor de afaceri antrenate în circulaţia mărfurilor şi de a asigura sistemul de facilităţi pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toţi agenţii presupuşi de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul şi utilizatorul sau consumatorul final.

Conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata

Comerţul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulaţiei mărfurilor, în cadrul căruia au loc operaţiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul revânzării ulterior. În consecinţă, conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata constă în achiziţionarea de mărfuri în partizi şi desfacerea acestora în partizi mici, dar aşezate către comerţul cu amănuntul şi în unele cazuri, către unităţi care cumpără diferitele produse în vederea prelucrării lor ulterioare.

Ţinând seama de locul pe care îl ocupă comerţul cu ridicata în procesul mişcării mărfurilor, activitatea ce se desfăşoară în cadrul acestei verigi prezintă câteva trăsături specifice, între care, mai importante, apar:

Actele de vânzare – cumpărare au loc între întreprinderi economice, spre deosebire de activitatea ce se desfăşoară în cadrul comerţului cu amănuntul unde cumpărătorul mărfurilor este, nemijlocit, consumatorul sau reprezentantul acestuia, în cadrul activităţii de comerţ cu ridicata atât cumpărătorul, cât şi vânzătorul sunt întreprinderi sau diferite organizaţii economice, sociale sau din administraţie publică.

În cadrul activităţii de comerţ cu ridicata, atât cumpărăturile cât şi vânzările de mărfuri se realizează în partizi mari. Activitatea de comerţ nu încheie circuitul economic al mărfurilor, ci mijloceşte doar legătura dintre producţii şi veriga comercială cu amănuntul; mărfurile nu se vând deci de către întreprinderile cu ridicata fiind cea de intermediari între producători şi comercianţii cu amănuntul veriga comercială cu ridicata generează o serie de imobilizări de fonduri, cheltuieli materiale şi băneşti necesare întreţinerii reţelei de depozite, plăţii personalului. Trecând prin veriga comercială cu ridicata, mărfurilor rămân o perioadă de timp mai îndelungată în sfera circulaţiei, având astfel o viteză de circulaţie mai lentă, ceea ce influenţează atât relaţiile economice din cadrul pieţei bunurilor şi serviciilor, cât şi relaţiile financiar – bancare de pe piaţa capitalurilor.

O primă caracteristică a întreprinderilor de comerţ cu ridicata se referă la faptul că acestea trebuie să fie ferm cu o mare acoperire financiară.

Ţinând seama că întregul volum de tranzacţii comerciale se referă la partizi mari de mărfuri, iar eşalonarea comenzilor are în vedere şi perioadele afectate de sezonalitate, când o parte din mărfurile ce formează obiectul tranzacţiilor trebuie stocate un timp mai îndelungat, intermediarul cu ridicata trebuie să dispună atât de fonduri proprii, cât şi de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari, prin care să acopere plăţile către producţie şi multiplele cheltuieli de depozitare şi stocare.

O a doua caracteristică are în vedere specializarea activităţii de comerţ cu ridicata pe familii de produse.

A treia caracteristică este dată de faptul că întreprinderile de comerţ cu ridicata intervin atât în cadrul fluxului produselor realizate de producătorii indigeni cât şi de cei externi. În condiţiile în care producătorul este situat într-o altă ţară întreprinzătorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul achiziţionării mărfurilor necesare aprovizionării comerţului cu amănuntul.