Comerțul electronic

Comerţul electronic se referă la desfăşurarea activităţilor specifice mediului de afaceri (tranzacţii) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informaţii utilizând mijloace electronice (reţele de calculatoare), demers specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. În comerţul electronic informaţia circulă între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a utiliza suportul de hârtie (imprimantă sau fax).

1. Comerţ electronic vs comerţ tradiţional

Este adevărat că mijloacele electronice au fost utilizate şi în trecut în scopuri comerciale, dar explozia Internet-ului a determinat noi oportunităţi pentru omenire, generând totodată o dezvoltare fără precedent a comerţului fără magazine. Odată cu dezvoltarea comerţului electronic au început şi disputele cu privire la viitorul comerţului tradiţional, realizat prin mijloace clasice. Cunoscut este faptul că dezvoltarea societăţii a determinat o creştere a responsabilităţii activităţii comerciale, fapt pentru care noţiunea de comerţ este definită ca un ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de consum sau de utilizare, indiferent de forma acestuia.

1.1. Comerţ electronic şi comerţ tradiţional – asemănări.

În conformitate cu definiţiile date, nu puţine la număr, comerţul electronic nu cuprinde numai tranzacţia comercială în sine, ci şi toate interacţiunile şi schimburile de informaţii dintre vânzător şi cumpărător, care apar înainte şi după tranzacţia respectivă (publicitate, acordare de suport tehnic produsului cumpărat, livrare, servicii comerciale etc). Astfel că, în cazul comerţului electronic, se întâlnesc aceleaşi componente ca şi în cazul comerţului clasic, dar cu modificări specifice, şi anume:

-produsul/serviciul (există un produs sau un serviciu care este material sau digital);

-locul de vânzare (în cazul comerţului prin Internet este un website pe reţea care prezintă produsele sau serviciile oferite);

-publicitatea (s-a dezvoltat o modalitate de a atrage oamenii să vină la un anumit website);

-modalitatea de vânzare (un formular online în cazul comerţului prin Internet);

-modalitatea de plată (în comerţul prin Internet se aplică din ce în ce mai mult activitatea de e-banking, şi anume o modalitate de a încasa bani – de regulă un cont bancar cu plăţi prin card de credit. E-banking presupune existenţa unei pagini sigure pentru comenzi şi conexiunea la o bancă);

-modalitatea de livrare (livrarea produselor achiziţionate prin Internet se realizează fie prin poştă, prin curier sau clasic – prin deplasarea cumpărătorului la depozitul vânzătorului (o locaţie fizică)).Relaţiile dintre vânzători şi cumpărători, de regulă, prezintă trei forme de materializare: relaţiile precontractuale, în care viitorii parteneri se află într-o etapă de căutare şi de informare reciprocă; relaţiile contractuale, în care are loc încheierea acordului de voinţă al părţilor; relaţiile postcontractuale, în care mărfurile sunt livrate şi plătite în conformitate cu cele stabilite anterior.

Cu alte cuvinte, orice tranzacţie comercială poate fi împărţită în trei etape principale:

-etapa de căutare şi publicitate;

-etapa de contractare;

-etapa de livrare şi plată.

Evident, toate aceste etape pot fi realizate prin intermediul Internetului, astfel că toate activităţile de comerţ sunt acoperite de conceptul de comerţ electronic. Deci, activităţile de comerţ electronic nu diferă de cele ale comerţului tradiţional:

-un ciclu simplu de vânzare fără intermediar, în care doar expedierea mărfurilor tangibile nu poate fi efectuată prin procedee electronice;

-baze de date utile afacerilor electronice;

-activităţi comerciale realizate electronic (publicitatea pentru bunuri şiservicii, acţiuni promoţionale,

-comunicaţii între comercianţi, livrare online de pachete software, reviste elctronice, ziare şi buletine de ştiri ,transferuri de fonduri, licitaţii comerciale, marketing direct, servicii pre şi post vânzare, lansare de comenzi, transfer de documente de transport,contractarea de servicii etc.). Evident, pentru a obţine un anumit nivel de profit, firmele de comerţ cu amănuntul sunt interesate de vadul comercial al unităţii lor operative, de arhitectura locaţiei, de amenajarea interioară şi exterioară a acesteia, de diferitele modalităţi de atragere a clientelei, de etalarea şi expunerea sortimentelor comercializate, de formele de vînzare practicate şi nu în ultimul rând de complexitatea serviciilor comerciale oferite.Dar şi firmele care practică un comerţ electronic se supun unor reguli asemănătoare cu cele de pe piaţa reală. Astfel, firmele virtuale sau cele care şi-au diversificat activitatea prin desfăşurarea unor activităţi de comerţelectronic sunt interesate de:

-alegerea celui mai bun vad (siteulunei mărci cunoscute);

-alegerea celui mai bunproiectant care realizează atât design-ulsite-ului cât şi baza de date, deoareceserviciile oferite de către firmă,modalitatea de etalare şi expunere aproduselor, arhitectura magazinuluielectronic depind de acesta;

-asigurarea celei mai bunevizibilităţi a unităţii operative, pentruclienţii firmei, pe pagina cu cea mai marefrecvenţă de apelare;

-atragerea clienţilor prinpublicitate atractivă (imagini multimedia,video).