Comertul Electronic

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Comertul Electronic.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 13 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Comert, Calculatoare

Extras din document

Schimbul Electronic de Date (EDI - Electronic Data Interchange) a aparut prin anii 60 si poate fi considerat stramosul Comertului Electronic (EC - Electronic Commerce). EDI ofera societatilor comerciale posibilitatea sa schimbe documente de afaceri intr-o forma standard, utilizand mijloace electronice pentru prelucrarea si transmiterea acestora. In acelasi timp bancile utilizeaza retele dedicate pentru Transferul Electronic de Fonduri (EFT - Electronic Funds Transfer). Recent, odata cu cresterea accesibilitatii la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali si al societatilor comerciale de orice marime si preocupari. Mai mult decat atat, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbeste tot mai des de Economia Digitala (DE - Digital Economy). Ideea de baza este ca prin EC putem realiza schimbul de idei, de bunuri, de cunostinte pe langa simpla vanzare/cumparare de produse si servicii. Tehnologiile EC pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizand pentru comunicare Internet, Intranet sau alte retele de calculatoare. In ultimii ani Internetul a devenit din ce in ce mai utilizat pentru Comertul Electronic.

Comertul electronic este un concept integrativ ce desemneaza o gama larga de servicii suport pentru procesele de afaceri, incluzand posta electronica interorganizatii, cataloage electronice, sisteme suport pentru comertul cu marfuri si servicii; sisteme suport pentru preluare de comenzi, logistica si tranzactii; sisteme de raportare statistica si informatii pentru management. Comertul electronic se refera la desfasurarea activitatilor specifice mediului de afaceri utilizand in special mijloace electronice (retele de calculatoare) intr-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informatii de afaceri. In comertul electronic informatia circula direct intre agentii implicati in afacere (vanzator, cumparator, banca, transportator, agent de service), fara a mai utiliza suportul hartie (imprimanta sau fax).

EC ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali clienti in primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti. Pentru intelege care este rolul si locul comunicatiilor si solutiilor informatice (IT) intr-un astfel de mecanism, sa studiem putin arhitectura unui sistem EC.

Arhitectura unui sistem de comert electronic.

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare urmatoarelor roluri:

1. Client

2. Comerciant

3. Sistemul tranzactional

4. Dispecer plati (Payment Gateway)

Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste acest echipament pentru a naviga si a face cumparaturi.

Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.

Sistemul tranzactional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare.

Dispecer plati. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor; acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata "portarul" redirecteaza informatia catre un centru de carduri (CC - un server certificat in acest scop si agreat de banca emitenta); in acest loc este identificata banca care a emis cardul iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar - catre contul comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plata sau refuz) este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers, catre client. Cu alte cuvinte, in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comertul Electronic.doc