Comerțul electronic - E-Commerce

1. E-commerce – definitie

Pentru unii observatori ai fenomenului, comerţul electronic are acelaşi conţinut ca afacerea electronică (eBusiness) şi înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia informatică. Alţii consideră că noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Există însă si analişti care consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor bunuri materiale tangibile cum ar fi cărţi, CD-uri, bilete de călătorie şi altele sau imateriale, intangibile, precum software, servicii turistice, etc.

Dar, comerţul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii către clienţi, etc.

- Comertul electronic (e-commerce) este procesul de cumparare, vinzare sau schimb de produse, servicii sau informatii prin intermediul retelelor de calculatoare

- E-business (afaceri electronice) nu se limiteaza la cumpararea si vinzarea de bunuri sau servicii, incluzind servirea cumparatorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau conducerea unei organizatii prin mijloace electronice.

- E-trade reprezinta utilizarea totalitatii mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comert

- E-marketplace – piata virtuala unde cumparatori si vinzatori se intilnesc pentru a schimba produse, servicii sau informatii

2. Formele comertului electronic

Pe piaţa comerţului electronic participă două categorii de jucători: cumpărătorii şi vânzătorii. În această viziune nu are importanţă dacă cumpărătorul este consumatorul final, un intermediar, sau o organizaţie. Între reprezentanţii celor două categorii de jucători se stabilesc relaţii ce pot fi reprezentate ca în figura:

Din perspectiva acestor relaţii putem desprinde următoarea clasificare:

- Business-to-Business (B2B sau BTB) cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. În termeni practici, în aceasta categorie de comerţ electronic poate fi orice firmă care utilizează Internetul pentru a comanda de la furnizori, pentru a primi facturi şi a efectua plăţi. Începând cu luna decembrie 2006, achiziţiile publice în România se fac prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) accesibil pe web la adresa http://www.e-licitatii.ro.

- Business-to-Consumer (B2C sau BTC) se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ electronic cu amănuntul.

- Business-to-Administration (B2A sau BTA) acoperă toate tranzacţiile dintre firme şi autoritari administrative locale sau centrale. În momentul de faţă, aceasta categorie de comerţ electronic este intr-o fază de dezvoltare primară, dar se aşteaptă o extindere rapidă. În România s-a implementat, experimental, sistemul de plată a taxelor şi impozitelor locale, eTax.

- Consumer-to-Consumer (C2C) este reprezentat de licitaţiile bazate pe web. Se pot negocia, prin acest sistem, preţurile unor categorii largi de bunuri, de la obiecte de artă la aparatură electronică sau cărţi. Cel mai cunoscut portal de licitaţii electronice este, probabil, eBay (http://www.ebay.com). Există şi în România câteva website-uri cu acest profil, http://www.okazii.ro/, http://www.licitatii-virtuale.ro/ .

- Business-to-Employee (B2E) se referă la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate

personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu.

- Consumer-to-Administration este o categorie care, deşi nu a apărut încă, este de aşteptat ca guvernele sa o lanseze, mai ales în domeniul plăţilor ajutoarelor sociale sau a compensaţiilor în urma calculaţiilor de venit global.