Comerțul exterior al României

In teoria si practica economica , comertul are o dubla acceptie : in primul rand de categorie economica, de concept cu care se opereaza in judecatile si rationamentele economice, folosite cu precadere in teorie, cat si ca ramura a economiei nationale, de sinteza a activitatii practice desfasurate de agenti economici, specializati in acte comerciale, cu sens preponderent practic.

Etimologic, notiunea de comert provine din latinescul „commercium” cu semnificatia de „schimb cu ceva” (commercium annonal = comert cu grau) sau „cu cineva” (commercium civis = relatii cu cetatenii).

Urmarind conexiunile comertului in cadrul economiei nationale trebuie reliefata legatura organica dintre comertul interior si exterior ca forme ale schimbului, in asigurarea circulatiei si valorificarii bunurilor si seviciilor din economie. Relatiile dintre piata interna si cea externa sunt o componenta a mecanismului de actiune a legii cererii si ofertei si a crearii echilibrului economic. Intr-o economie deschisa spre exterior lipsa unei oferte pe piata interna este inlaturata prin export dupa cum surplusul de oferta in raport cu cererea este valorificat pe piata externa, restabilindu-se astfel echilibrul cerere - oferta.

Gradul de participare a comertului exterior la acest echilibru depinde de costul comparativ al produselor din fiecare tara ( raportul dintre consumul de munca pe unitatea de produs al diferitelor bunuri) si mai ales de condiitiile de productie (tehnologia detinuta), de surplusul de factori de productie (resurse naturale, capital, forta de munca) si de gradul lor de mobilitate.

Romania în competitia internationala. Importanta comertului exterior ca ramura economica.

In mod traditional,in Romania, piata interna a fost dependenta intr-o masura insemnata de piata externa. O mare parte din nerealizarile reformei - scaderea continua a productiei industriale,

2.

inrautatirea nivelului de trai si cresterea somajului fiind doar cateva exemple - au fost puse uneori pe seama modificarilor negative petrecute in comertul exterior, chiar daca nu aceasta este

intotdeauna cea mai buna explicatie. Pe de alta parte, politica comertului exterior nu este integrata inca in programul de reforme astfel incat sa poata dovedi intreaga sa eficacitate.

Cand in 1990 reforma incepea sa fie aplicata, economia romaneasca se afla deja in declin. Ceea ce marcheaza in mod deosebit inceputul transformarilor economice este scaderea exporturilor, alaturi de investitii. Aceasta avea loc pe fondul unei reorientari a fluxurilor de import/export, care, desi nu de amploarea celei din anii ’50, urma sa fie totusi decisiva pentru noua configuratie a schimburilor noastre externe. Procesul declansat în urma cu aproape 14 ani în Romania, de trecere de la economia centralizata la economia de piata, este marcat de numeroase esecuri si neîmpliniri. Mlulte dintre ele sunt deja binecunoscute, fiind larg dezbatute de reprezentantii puterii, ai sindicatelor si asociatiilor profesionale, ai societatii civile etc., si beneficiind de o ampla reflectare în mass-media: scaderea productiei în majoritatea sectoarelor în raport cu anul 1989, ritmul lent al transformarilor structurale, deteriorarea conditiilor de viata ale populatiei, volumul înca modest al investitiilor straine comparativ cu alte tari în tranzitie, slaba dezvoltare a pietelor financiare, înrautatirea structurii comertului exterior s.a.m.d. Au existat însa si unele realizari desi mai putin vizibile, fiind, de regula, estompate de esecuri.

Economia Romaniei este înca puternic marcata de o serie de disfunctionalitati si dezechilibre la nivel structural, ceea ce face ca nivelul ei de performanta sa fie mai slab, comparativ cu al unor tari vecine, aflate si ele în acelasi proces de tranzitie. Actualmente, toate tarile din Europa centrala si de est depun eforturi pentru implementarea reformelor economice, dar cu rezultate diferite. Din acest punct de vedere, ele pot fi împartite în doua grupuri distincte: un prim grup, caracterizat printr-un ritm mai rapid al reformelor si, datorita acestui fapt, aflat într-o faza mai avansata a tranzitiei, si un al doilea grup, mai numeros si mai eterogen comparativ cu primul, în care procesul se desfasoara mai lent, iar nivelul de performanta este, în consecinta, mai scazut.