Concurența între Întreprinderi

Introducere

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, pentru că ea constituie principalul factor care motivează, atât afacerile, cât şi existenţa oamenilor.

În decursul vieţii, de când se naşte şi până moare, omul va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu şine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă.

Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, acest joc fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că poziţia ocupată în cadrul unei pieţe va fi determinată prin prisma resurselor şi competenţelor de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă.

În general, concurenţa se desfăşoară între întreprinderi în calitatea lor de ofertanţi (vânzători) , fiecare concurent încercând să satisfacă cât mai bine nevoile clienţilor, mai bine decât pot să le satisfacă întreprinderile concurente. Pentru aceasta, evident, întreprinderea va utiliza mijloacele necesare de concentrare a acţiunilor sale în raport cu nevoile exprimate de cumpărători.

Instrumentele şi mijloacele utilizate în relaţiile de concurenţă se pot delimita în jurul celor patru piloni ai politicii de marketing: produsul, preţul, distribuţia şi promovarea. În funcţie de situaţia apărută pe piaţă sau de intenţiile întreprinderii se poate apela la unul dintre aceste elemente sau la o combinaţie a lor.

Concurenţa între întreprinderi

Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă, atunci trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă, aşa cum a fost el definit în literatura de specialitate de-a lungul timpului. Prezentarea funcţiilor concurenţei, a tipurilor de concurenţă existente într-o economie, precum şi a rolului acesteia, permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” , fiind ilustrată importanţa deplină a acesteia pentru societate.

Din punct de vedere etimologic, conform Dicţionarului limbii române moderne, verbul “a concura” (care provine de la verbul latin “concurrere”) înseamnă “a se lupta pentru întaietate” sau “a căuta să întreacă pe cineva” într-un anumit domeniu.

Concurenţa (substantiv care îşi are corespondent în limba franceză în sinonomul “concurrence”, iar în limba engleză în “competition”) în activitatea umană presupune în mod obligatoriu existenţa celor care se întrec sau care intră într-o competiţie. Trebuie să existe cel puţin două persoane participante la întrecere.

Concurenţii (competitorii) trebuie să desfăşoare activităţi identice sau asemănătoare şi să urmărească aceeaşi finalitate, adică acţiunile lor să fie orientate spre acelaşi scop, împărtăşit de toţi cei care participă la întrecere.

Într-un sens general acceptat, concurenţa înseamnă rivalitate între întreprinderi, luptă, competiţie. În general, concurenţa este percepută de către o întreprindere ca un factor ce generează costuri suplimentare, dificultăţi, riscuri, complicaţii. Ea nu este agreată de către întreprinderi; ea constituie preţul plătit de acestea pentru independenţa lor.

Mecanismului concurenţei îi sunt asociate o serie de avantaje economice. Principalul avantaj al situaţiei de concurenţă pe piaţă este acela că întreprinderile eficiente, inovatoare, cu costuri de producţie şi distribuţie mai scăzute, se dezvoltă şi câştigă teren în detrimentul întreprinderilor ineficiente, sclerozate, cu costuri ridicate, ajungându-se chiar la eliminarea acestora din urmă. Teoretic, într-un mediu concurenţial corect, un produs sau serviciu mai bun şi mai ieftin este preferat de consumatori, clienţi. Firmele care oferă asemenea bunuri sau servicii au o poziţie mai bună pe piaţă, şanse mai mari de supravieţuire şi dezvoltare (mecanismele de limitare a concurenţei şi complexitatea mediului economic, politic şi social permit ca acesta regulă să fie frecvent încălcată de întreprinderile puternice sau care încalcă legea). Tendential, concurenţa face posibilă o bună aprovizionare cu produse şi servicii. Concurenţa se dovedeşte a fi un proces de stimulare a inovării. Ea determină apariţia continuă de noi informaţii, produse, tehnologii, procedee, conducând, în acelaşi timp, la o economisire a factorilor de producţie.