Evoluția Comerțului cu Ridicata și cu Amănuntul în România

Introducere

Un rol important în cadrul sistemelor de distribuţie a mărfurilor revine comertului cu amănuntul, care, alături de comerţul cu ridicata, reprezintă o verigă intermediară în fluxul relaţiilor producător-consumator. Într-o asemenea accepţiune, cunoaşterea multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activităţi oferă atât orientarea, cât şi instrumentarul de acţiune de care au

nevoie întreprinderile din domeniul circulaţiei mărfurilor.

1.1.Conţinutul activităţii şi rolul economic al comerţului cu ridicata

În conceptul de distribuţie a mărfurilor, comerţul cu ridicata include toate activităţile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.Comerţul cu ridicata are menirea de a oferi servicii şi siguranţă partenerilor de afaceri, antrenaţi în circulaţia mărfurilor şi de asigura sistemul de facilităţi pentru realizarea unui înalt grad de profitabilitate pentru toţi agenţii presupuşi de un circuit comercial care să cuprindă producătorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu amănuntul şi utilizatorul sau consumatorul final.

1.1.1.Conţinutul activităţii comerţului cu ridicata

Comerţul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulaţiei mărfurilor, în cadrul căruia au loc operaţiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul revânzării ulterioare. În consecinţă, conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata constă în achiziţionarea de mărfuri în partizi mari şi desfacerea acestora în partiţii mici, dar asortate, către comerţul cu amănuntul şi, în unele cazuri, către unităţi care cumpără diferitele produse în vederea prelucrării lor ulterioare.

Ţinând seama de locul pe care comerţul cu ridicata îl ocupă în procesul mişcării mărfurilor, activitatea ce se desfăşoară în cadrul acestei verigi prezintă câteva trăsături specifice, între care, mai importante, apar:

-Actele de vânzare-cumpărare au loc între întreprinderi economice, spre deosebire de activitatea ce se desfăşoară în cadrul comerţului cu amănuntul, unde cumpărătorul mărfurilor este, nemijlocit, consumatorul sau reprezentantul acestuia, în cadrul activităţii de comerţ cu ridicata atât cumpărătorul, cât şi vânzătorul mărfurilor sunt întreprinderi sau diferite organizaţii economice, sociale sau din administraţia publică;

-În cadrul activităţii de comerţ cu ridicata, atât cumpărările, cât şi vânzările de mărfuri se realizează în partiţii mari;

-Activitatea de comerţ cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor, ci mijloceşte doar legătura dintre producţie şi veriga comercială cu amănuntul; mărfurile nu se vând deci de către întreprinderile cu ridicata direct consumatorilor, activitatea tradiţională a comercianţilor cu ridicata fiind cea de intermediari între producători şi comercianţii cu amănuntul.

Pentru a reda întreaga imagine a activităţii de comerţ cu ridicata, la cele arătate mai trebuie adăugat faptul că, interpunându-se în drumul mărfurilor de la producţie la consum, veriga comercială cu ridicata generează o serie de imobilizări de fonduri, cheltuieli materiale şi băneşti necesare întreţinerii reţelei de depozite, plăţii personalului etc. De asemenea, subliniem faptul că, trecând prin veriga comercială cu ridicata, mărfurile rămân o perioadă de timp mai îndelungată în sfera circulaţiei, având astfel o viteză de circulaţie mai lentă, ceea ce influenţează atât relaţiile economice din cadrul pieţei bunurilor şi serviciilor, cât şi relaţiile financiar bancare de pe piaţa capitalurilor.

Purtând amprenta activităţii pe care o desfăşoară, întreprinderile ce acţionează în cadrul verigii comerţului cu ridicata se caracterizează şi ele printr-o serie de trăsături distincte, trăsături care le situează în sfera intereselor agenţilor economici din cadrul tuturor celor patru componente ale pieţei - piaţa mărfurilor şi

serviciilor, piaţa forţei de muncă, piaţa capitalurilor şi piaţa schimburilor monetare.

primă caracteristică a întreprinderilor de comerţ cu ridicata se referă la faptul că acestea trebuie să fie firme cu o mare acoperire financiară.

Ţinând seama că întregul volum de tranzacţii comerciale se referă la partiţii mari de

mărfuri, iar eşalonarea comenzilor are în vedere şi perioadele afectate de

sezonalitate, când o parte din mărfurile ce formează obiectul tranzacţiilor trebuie

stocate un timp mai îndelungat, intermediarul cu ridicata trebuie să dispună atât de

fonduri proprii, cât şi de capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai

mari, prin care să acopere plăţile către producţie şi multiplele cheltuieli de depozitare

şi stocare.

• O a doua caracteristică are în vedere specializarea activităţii de

comerţ cu ridicata pe familii de produse. Specializarea respectivă este generată

de natura produselor care formează obiectul tranzacţiilor realizate de întreprinderi,

ştiut fiind că orice familie de produse ridică probleme specifice de stocaj, depozitare

şi conservare a valorilor de întrebuinţare.

• A treia caracteristică este dată de faptul că întreprinderile de comerţ

cu ridicata intervin atât în cadrul fluxului produselor realizate de producătorii

indigeni, cât şi de cei externi. În condiţiile în care producătorul este situat într-o

altă ţară, întreprinzătorul cu ridicata poate deveni importator direct, sub aspectul

achiziţionării mărfurilor necesare aprovizionării comerţului cu amănuntul. Într-o

asemenea ipostază, el intră în relaţii comerciale cu agenţi economici de pe piaţa

bunurilor şi serviciilor din cadrul terţelor pieţe externe, cât şi cu agenţii economici

care acţionează în cadrul pieţei schimburilor monetare. Aceasta, întrucât pentru

realizarea diferitelor tranzacţii comerciale cu parteneri străini, se utilizează valută sau

alte instrumente de plată specifice schimburilor respective.