Falsificarea Produselor Cosmetice

Introducere

Indiferent de epocă, falsurile au atras ca un magnet atentia tuturor, de la regi si ministri pâna la infractorii de rând. În toate vremurile au existat persoane care au încercat să profite de pe urma naivitatii altora, iar de multe ori încercările au fost încununate de succes. Pe langă aceste atributii, imitatiile mai aveau si un alt rol, acela de a induce în eroare hotii (erau multi hoti amatori care aspirau la bogatiile regilor,ministrilor si astfel acestia înlocuiau originalul cu un fals tocmai pentru a nu exista riscul de a fi furat).

Falsificarea produselor este una din cele mai cunoscute activităti, falsurile sunt acele imitatii ale produselor originale, care uneori sunt atat de bine realizate încat se confundă cu realitatea si tin de orice domeniu. În special în China si în Thailanda exista o piată “la negru” foarte mare, se spune că dacă apare un produs nou pe piată,în cateva zile apare si falsul său.

Trăim înconjurati de falsuri, parfumuri, cosmetice, bijuterii, haine, mâncare chiar si jucării. Avantajul imitatilor tine de pretul scăzut si de prezenta lor în locuri frecventate de consumatorii de orice categorie socială, acestea putând fii găsite în piete, pe străzi, în magazine care nu sunt de specialitate. Din păcate aceasta activitate de contrafacere nu este deloc descurajată, în special de populatie, întrucat persoanele cu venituri mici si medii sunt orbite de preturile scăzute.

O gama larga de produse frecvent falsificate o constituie produsele cosmetice.

Exista legi care pedepsesc foarte aspru falsificatorii însa cu toate acestea,ei nu se dau înapoi de la a copia produsele originale, profitând astfel de salariile mici ale populatiei, pentru a face bani cât mai multi si cât mai repede .

Capitolul I : Istoria produselor cosmetice

Arheologii au găsit evidente ale existentei produselor cosmetice în Egipt datând mult mai înainte de anul 4000 Î.C. Au găsit obiecte vechi cu farduri de ochi si dovezi ale folosirii unguentelor frumos mirositoare. În Egipt se aplica pe fata o pasta verde strălucitoare din minerale de cupru care dădea culoare si definea trasăturile fetei. Se foloseau uleiuri parfumate si se pictau sprâncenele cu fard de ochi (o crema facută din grăsime de oaie si praf de plumb). Cosmeticele grecilor erau păstrate în cutii complicate. Rujul înrosea obrajii si erau folosite pudre albe pentru îndreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru, un clei combinat cu fier. Ca să arate mai tinere, îsi pictau palmele cu henna, o culoare rosu-maronie.

În China si Japonia foloseau cremă din praf de orez cu care îsi pictau în alb fata si părul, îsi smulgeau sprâncenele iar dintii erau colorati în negru sau auriu. Romanii foloseau excremente de crocodil pentru noroiul din băi, făina de orz si unt pentru cosuri, grăsime de oaie si sânge pentru lustruirea unghiilor. Bărbatii si femeile îsi vopseau adesea părul în blond. Vopselele erau foarte caustice si multi au chelit trebuind să poarte peruci.

În Evul Mediu de Est au aparut parfumurile cu alcool vândute în Europa de cruciati. Reginele din Italia foloseau ruj de buze roz. Pe timpul reginei Elisabeta a Angliei colorarea părului în rosu era o adevarată modă.

Femeile dormeau de asemenea cu bucati de carne cruda pe fata pentru prevenirea ridurilor. În Europa cosmeticele erau folosite de aristocratie, de persoanele de la curtile regale. Franta si Italia devin centrul producerii lor. Folosirea plumbului în producerea cosmeticelor a provocat multe probleme fizice si chiar moartea. Cea mai larga utilizare o are rujul rosu de buze. Produsele cosmetice s-au dezvoltat odata cu industria filmului si a modei.