Forta de Munca in Romania in Perioada 1989-1998

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Forta de Munca in Romania in Perioada 1989-1998.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 13 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Comert, Marketing, Management

Extras din document

Notiuni teoretice

Factorul munca – conditie generala a oricarei activitati – se asigura, ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei. Piata muncii se intemeiaza, de asemenea, pe intalnirea si confruntarea cererii cu oferta. Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala.

Orice activitate, care se initiaza sau exista in societate, genereaza nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata muncii. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, miliari in termen, studenti sau alti nesalariati.

Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. Cererea de exprima prin intermediul numarului de locuri de munca. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmeaza sa fie remunerate, salarizate.

Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se includ femeile casnice, studentii, militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupari.

Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piata, ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte:

- Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o anumita perioada de timp;

- Oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja;

- Posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa; oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca, ci sunt atasati mediului economico-social, chiar daca nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de munca depinde de varsta, sex, starea sanatatii, psihologie, conditii de munca etc, aspecte care nu sunt neaparat de natura economica;

- Oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca, nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca;

- Generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati, ci ca oameni. De aceea, oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata.

- Cererea si oferta de munca nu sunt omogene, ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale, neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc.

Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se desfasoara in doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere si oferta, determinate de particularitatiile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei faze, se formeaza conditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau scazut. A doua faza reprezinta o continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta de munca in termeni reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor ei. Cererea se dimensioneaza precis, ca volum si structura, pe baza contractelor si a altor angajamente asumate de firma, iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca, numar de ore suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in functie de nevoile si aspiratiile lor, de situatia sociala si economica etc. la momentul respectiv. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal. Insuficienta ofertei la acest nivel se traduce printr-o cerere suplimentara care se manifesta pe prima treapta, iar insuficienta cererii, printr-o oferta suplimentara pe aceeasi treapta.

Metodologia de calcul a resurselor de munca

Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare o activitate utila.

Volumul resurselor de munca (RM) se determina pe baza urmatoarei relatii:

RM=PVM-PVMIM+PAVML;

unde:

PVM=populatia cuprinsa in limitele varstei de munca;

PVMIM= populatia cuprinsa in limitele varstei de munca, dar inapta de munca;

PAVML= populatia din afara limitelor varstei de munca, dar care lucreaza.

Numarul populatiei in limitele varstei de munca (PVM) determina in mod hotarator nivelul si structura resurselor de munca si cuprinde totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta de intrare si varsta de iesire din activitate.

Limitele de varsta intre care o persoana se considera ca poate participa la activitatea sociala se stabilesc prin legislatia fiecarei tari. In Romania, in prezent, limitele varstei de munca sunt 16-59 ani pentru barbati si 16-54 ani pentru femei. Avand in vedere ca in statisticele nationale limitele de varsta de intrare si/sau de iesire sin activitate sunt diferite, in comparatiile internationale trebuie utilizate limite standard.

Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica a fiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a prelungirii duratei scolii obligatorii), existand si posibilitatea ca limita maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata mai mare a acestei tari).

Pentru caracterizarea resurselor de munca se folosesc urmatorii indicatori:

- populatia apta de munca – se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei de munca, dar incapabila de munca;

- resursele de munca disponibile – exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen;

- populatia potential activa – cuprinde populatia in varsta de 15-64 ani si exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale.

Indicatorii numarului si structurii fortei de munca

Pentru caracterizarea numarului fortei de munca se utilizeaza urmatorii indicatori:

- populatia activa

- populatia ocupata

- numarul salariatilor

- fondul de timp de munca efectiv lucrat

Populatia activa (PA) din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si peste, apte de munca, care, intr-o perioada de referinta specificata, furnizeaza forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in economia nationala.

Intr-o forma generala, populatia activa cuprinde populatia ocupata (PO) si somerii (S), dupa urmatoarea structura:

Populatia ocupata

- salariati civili – persoana care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala, inclusiv elevii si studentii incadrati si pensionarii reincadrati in munca pe baza unui contract de lucru;

- patron – persoana care, avand unul sau mai multi angajati (salariati), conduce activitatea in propria sa unitate (intreprindere, agentie, atelier, magazin, birou, ferma etc.);

- lucrator familial neremunerat, persoana care-si exercita activitatea intr-o unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura; gospodaria taraneasca (agricola) este considerata o astfel de unitate;

- membru al unei societati agricole sau al unei cooperative, persoana care a lucrat fie ca proprietar de teren agricol intr-o societate agricola constituita conform legii 36/1991, fie ca membru al unei cooperative mestesugaresti, de consum sau de credit;

- militarii de cariera;

- militarii in termen

Populatia activa neocupata (sau somerii)

- Persoane in cautarea unui alt loc de munca

- Persoane in cautarea primului loc de munca

Populatia inactiva din punct de vedere economic:

- persoane casnice;

Fisiere in arhiva (1):

  • Forta de Munca in Romania in Perioada 1989-1998.doc