Mărfuri nealimentare

CAP.I. CONCEPTUL DE SECURITATE ALIMENTARA- DEFINIRE SI PREZENTARE

Conceptul de securitate alimentară poate avea doua acceptiuni.

In primul rand, securitatea alimentara reprezinta cercetarea acoperirii cantitative şi calitative a necesarului elementar din alimente şi apă.

Intr-o alta optica, securitatea alimentara este definita ca si securitatea sanitară a produselor destinate alimentării umane.

Securitatea alimentara face parte din securitatea fiecarui stat din lume si aceasta la rândul ei din securitatea globala Asigurarea securitatii alimentare a populatiei unui stat este în primul rând obligatia acestuia. Un stat trebuie sa-si gestioneze eficient si rational resursele altfel se pune în pericol însasi existenta statului si a poporului respectiv. Politicile practicate de fiecare ţară se încadrează în diferite norme naţionale, europene şi internaţionale.

Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse agroalimentare de baza si de calitate corespunzatoare, constituie o preocupare majora cu care se confrunta, într-o masura mai mare sau mai mica toate tarile lumii, dar în primul rând cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Paradoxal ca în perioada curenta, în plina dezvoltare a unei societati informatizate, foarte multe state se confrunta cu acesta problema. De aceea astazi problema alimentara costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitatii alimentare pentru toti indivizii contribuie la linistea sociala din fiecare tara, la stabilitate si prosperitate. Numeroasele probleme de securitate alimentara aparute la sfârşitul secolului XX, în Europa în special, au alarmat consumatorii. Crizele din domeniul alimentar au fost si sunt generate de mai multi factori ca de exemplu:

- normele de igienă deficiente, controalele veterinare rare sau lupta insuficientă contra bolii vacii nebune (encefalopatie spongiformă bovină-ESB).

- lipsa camerelor frigorifice dintr-un abator sau o măcelărie industrială pot spori riscul de contaminare cu Salmonella.

- analizele microbiologice ale alimentelor care sunt deseori limitate.

- continutul de reziduuri de pesticide din cerealele, fructele şi legumele .

- contaminarea cu dioxina care a generat cazuri de botulism.

O criză alimentară poate conduce la spitalizarea unei persoane sau in cazuri foarte grave chiar la moartea unor consumatori. Controlul calităţii alimentelor, capacitea de a identifica un aliment contaminat, de a găsi agentul responsabil pentru a putea informa despre stocurile de mâncare periculoase, toate acestea sunt esenţiale în garantarea securităţii alimentare. Aceste probleme au determinat autorităţiile internationale să pună bazele unor noi organe de inspecţie a siguranţei alimentelor. Pe plan internaţional au fost infiintate Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Oficiul Internaţional de Epizootie (OIE), cu un rol important în gestionarea securităţii alimentare. În România, organizatia responsabila de evaluarea riscului alimentar şi gestionarea acestui risc este OPC (Oficiul de Protecţie a Consumatorului) .

Securitatea alimentara este o problema complexa si generala a omenirii de care toate tarile lumii sunt responsabile. Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentatia populatiei, evolutia productiei agricole, evolutia populatiei precum si utilizarea resurselor. O alimentatie adecvata trebuie sa fie privita atât din punct de vedere al cantitatii corespunzatoare de alimente, cât a calitatii si a diversitatii acestora.

Conceptul de securitate alimentara a fost formulat pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial în cadrul dezbaterilor Organizatiei pentru agricultura si alimentatie (FAO) când a fost lansat la Roma în 1963 celebrul manifest ,,Proclamatia dreptului fiecarui om de a mânca pentru a-si astâmpara foamea“.

FAO defineste securitatea alimentara astfel: ”accesul nemijlocit al tuturor oamenilor la hrana de care au nevoie pentru a-si satisface functiile vitale si pentru a duce o viata sanatoasa si activa”. Conform specialistilor, aceasta definitie cuprinde trei elemente fundamentale:

- asigurarea disponibilitatilor alimentare îndestulatoare pentru consum;

- accesul efectiv al populatiei la achizitionarea de bunuri alimentare prin cererea solvabila a populatiei;

- un sistem agroalimentar si o piata corespunzatoare a bunurilor deconsum alimentar (oferta) precum si siguranta alimentelor care sa permita o alimentatie sanatoasa.

Securitatea alimentara a fiecarei tari poate fi asigurata in primul rand din resursele interne prin politicile practicate de fiecare tara.

Securitatea alimentara este un concept deosebit de dinamic care a evoluat în timp. Astfel în tarile dezvoltate securitatea alimentara s-a realizat prin crearea unui sistem agricol viabil prin practicarea unor politici indelungate si costisitoare de sustinere a agriculturii. Astazi in aceste tari conceptul a dobândit alte intelesuri. Datorita faptului ca în aceste tari s-a reusit sa se asigure hrana în cantitati indestulatoare, în prim plan trece calitatea, siguranta alimentelor si protectia sociala, protectia sanatatii consumatorilor constituind principala preocupare.

Securitatea alimentara în tarile în curs de dezvoltare este mai dificil de realizat si in conditii nefavorabile. În aceste tari consumul de alimente este foarte scazut atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ, fiind caracterizat printr-o structura în care produsele de origine animala au ponderea foarte mica,iar aceasta situatie este întalnita în foarte multe tari ale lumii. Este foarte important ca aceste tari sa-si asigure hrana din resursele proprii, sa-si consolideze pietele agroalimentare pentru a dobândi independenta fata de tarile dezvoltate mari producatoare de produse alimentare. Unele masuri de acest gen sunt necesare si pentru România, o tara în curs de dezvoltare.

La nivel individual, securitatea alimentara este ”dreptul de a mânca”. Conform specialistilor in domeniu, “securitatea alimentara este data de cantitatea de alimente necesara pentru un individ exprimata in unitati fizice, conventionale(calorii), si trofine pentru a-si asigura echilibrul fiziologic si a-si acoperi ratiile zilnice de consum: ratia de intretinere, ratia de crestere si ratia de activitate.”

CAP.II. ACCESUL LA ALIMENTATIE

In lume exista mijloace suficiente pentru alimentarea celor 6000 de milioane de persoane. In ciuda acestui fapt, multe persoane nu au acces la suficiente alimente pentru a se bucura de o viata sanatoasa. Omenirea a fost si este în lupta continua pentru hrana. Foametea a fost o problema generala a omenirii pe parcursul întregii istorii. Cauzele foametei au fost secetele cumplite, razboaiele, foametea ducand de asemenea chiar la izbucnirea unor revolutii. Foametea a determinat in diferite perioade moartea a milioane de oameni. Moartea prin foamete a fost prezenta din cele mai vechi timpuri si continua si in secolul nostru. Pentru a supravietui si a-si indeplini macar principalele functii vitale, organismul uman are nevoie de 42 de elemente nutritive. In lipsa acestora, organismul uman se degradeaza, aceasta degradare prin foame manifestandu-se atat în fizicul omului, cat si la nivelul activitatii psihice.

Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) a publicat o lista de 82 de tari sarace de un risc special. Regiunile cele mai afectate sunt Orientul Mijlociu, Nordul Africii si Asia Meridionala. Aceste tari sunt dintre cele care inregistreaza cele mai rapide cresteri ale populatiei, si care, in plus, au un sistem productiv ineficient si care au nevoie de mijloace pentru a importa alimentele ce le lipsesc. In tarile sarace, in special in cele care populatia este intr-o crestere rapida, foametea si malnutritia devin probleme grave. Astazi, conform statisticilor FAO, 14 %, adica 861.6 milioane locuitori din populatia planetei - femei si copii in mare parte -sufera de deficit alimentar (malnutritie cronica), iar un numar foarte mare dintre acestia sunt copii ce nu depasesc vârsta de 5 ani. Extrem de ingrijorator este si numarul mare de persoane, in special copii, ce mor de inanitie si de boli cauzate de malnutritie. În România copiii sub 5 ani care sufera de malnutritie au o pondere de 3,2 % în totalul copiilor sub 5 ani. Un procent de 2,5 % din totalul populatiei României adica aproximativ 550000 de persoane sufera de malnutritie