Negustori si Comercianti

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Negustori si Comercianti.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Comert

Extras din document

Comerciantul este persoana care in nume propriu si pe riscul sau cumpara si vinde marfuri si valori mobiliare pentru a obtine profit,facand investitii pe termen lung.

Negustorul este persoana care se ocupă cu comerțul particular; comerciant.

Cetăţenii erau înainte de toate proprietari de pământuri dar, cu timpul, a sporit şi numărul meşteşugarilor şi al comercianţilor. Meşteşugarii erau reuniţi în bresle, iar negustorii călătoreau în locuri din cele mai îndepărtate.

Dreptul comercial este definit in legislatiile comeciale interne si internationale sub diferite forme dar fondul a ramas acelasi. Denumirea de drept comercial sugereaza ideea ca dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice care reglementeaza comertul.

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri si anume:

-in sens etimologic: Din punct de vedere etimologic expresia “comert” provine din cuvantul latinesc “commercium” care la randul lui pretinde o justa apunerea a cuvintelor “cum” si “merx” care inseamna “cu marfa” , deci comertul inseamna operatiuni cu marfuri.

-in sens economic: Din punct de vedere economic comerţul constă numai în circulaţia şi distribuţia mărfurilor, nu şi în producţie. Aceste operaţiuni de interpunere şi circulaţie a mărfurilor sunt realizate de agenţi economici numiţi comercianţi sau negustori şi care sunt diferiţi de producătorii mărfurilor. [comertul este definit ca o activitate a carui scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumatar. Operatiunile efectuate de comercianti (negustori), agenti economici care sunt diferiti de catre producatorii marfurilor conduc la definirea comertului din punct de vedere economic ca fiind totalitatea normelor juridice privind interpunerea si ciculatia marfurilor de la producator la consumator.]

-in sens juridic: Din punct de vedere juridic ceea ce da un sens mai larg notiunii de comert este vorba nu numai de operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor realizate de negustori ci si operatiunile de producere a marfurilor adica fabricantii precum si executarea de lucrari si prestarea de servicii de catre antrepenori si intreprinzatori.

In temeiul Codului Comercial, calitatea de comerciant se dobandeste in moduri diferite si este vorba de o persoana fizica sau societate juridica. Determinarea calitatii de comerciant – persoana fizica

Determinarea obiectului dreptului comercial al sferei sale de aplicare este legata de optiunea legiuitorului pentru un anumit sistem. Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial exista doua sisteme care perimt stabilirea sferei dreptului comercial si anume :

-sistemul subiectiv. In cadrul sistemului obiectiv dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor, adica un drept profesional care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.

Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale anterioare marii codificari a dreptului comercial la inceputul secolului XIX.

Acest sisitem a fost adoptat apoi in anul 1900 de Codul Comercial German.

-sistemul obiectiv. In cadrul sistemului obiectiv dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului adica acelor acte juridice, fapte si operatiuni calificate de lege ca fapte de comert indiferent de persoana care le infaptuieste.

In conceptia obiectiva, principalul element care determina calitatea de comerciant este natura faptelor pe care le savarseste acel comerciant. Codul comercial prevede ca: „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale” (art.7). Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care savarsesc fapte de comert si cele care savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita (comerciantii individuali).

În teoria şi practica economică, comerţul are două sensuri:categorie economică şi ramură a economiei naţionale.

Acest sistem a fost inspirat din ideile revolutiei franceze din 1789 care au impus suprimarea corporatiilor si au impus principiul egalitatii civile.

Acest sistem a fost prevazut pentru prima data in Codul Comercial Francez precum si alte tari europene printre care si Romania.

Conceptia obiectiva si subiectiva: Ca noţiune, comerţul cuprinde actele de cumpărare şi revânzare de mărfuri cu scopul obţinerii unui profit.

Actele de comerţ cu bunuri intermediare industriale sunt înfăptuite direct, fără intermediari, între producătorii şi utilizatorii bunurilor.

Atragerea produsele agricole în circuitul economic are loc prin acte de schimb directe între producători şi consumatori şi prin acte de comerţ înfăptuite de producători şi comercianţi. Apar următoarele forme de valorificare a produselor agricole: autoconsumul producătorilor; vânzarea produselor agricole direct de către micii producători consumatorilor finali; actele de comerţ efectuate de producători; actele de comerţ înfăptuite de comercianţi.

Scurt istoric al dreptului commercial: Perioada veche (antica)

Cand primele manifestari ale schimbului de produse a aparut si ideea de proprietate asupra unora din aceste produse. Pentru satisfacerea trebuintelor existentei lor oamenii au inceput sa schimbe produse agonisite din mediul inconjurator sau prin munca lor.

Prima forma de schimb a fost trocul care reprezinta o forma primitiva de schimb si care asigura in aceasta perioada nu numai satisfacerea trebuintelor economice ci si pacea triburilor pe durata schimbului produselor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Negustori si Comercianti.docx