Organizația mondială a comerțului

Introducere

Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), creata la 1 ianuarie 1995, este o organizatie internationala care supervizeaza un numar mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea Acordului general asupra tarifelor si comertului(GATT - General Agreement on Tariffs and Trade) care cuprindea o serie de tratate comerciale încheiate la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, cu scopul de a facilita comertul liber si opereaza în directia reducerii si abolirii barierelor comertului international. Reprezinta un acord la care participa în prezent 149 state însumând peste 90% din comertul mondial. Obiectivul sau este comertul liber între statele membre prin reglarea si reducerea tarifelor în comertul cu bunuri si prin furnizarea unui mecanism comun de rezolvare a conflictelor industriale.

Sediul OMC se afla în Geneva, Elvetia. În 13 mai 2005, Pascal Lamy a fost ales director general al OMC. Pâna la data de 19 august, 2005 au existat 148 de memberi ai organizatiei. Tuturor membrilor OMC li se recomanda sa-si ofere reciproc statutul de natiunea cea mai favorizata, astfel încât (cu mici exceptii) concesiuni comerciale oferite de un membru OMC unei tari trebuie sa fie oferite tuturor membrilor OMC.

Functii

Functiile Organizatiei Mondiale a Comertului sunt:

a) solutionarea diferendelor (disputelor) comerciale;

b) OMC joaca rol de forum de negocieri legate de comert între statele membre. Odata ce se ajunge la un consimtamânt, preia rolul pentru punerea în aplicare a acestor rezultate. Negocierile sunt pilonul de suport al acestei organizatii. Acordurile la care ajunge se doresc a fi rezultatul unui proces de consultari între toate partile interesate pentru a ajuta la sporirea interactiunilor;

c) asista tarile în curs de dezvoltare în probleme de politica comerciala prin asistenta tehnica si probleme de educatie;

d) examinarea politicilor comerciale nationale;

e) cooperarea cu alte institutii internationale în formularea politicilor economice la scara mondiala.

Principii

Acordurile OMC sunt voluminoase si complexe din considerente ca acestea reprezinta texte juridice ce cuprind o gama larga de activitati, care se refera la agricultura, industria textila si îmbracaminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuala si multe alte domenii. Si totusi, la baza tuturor acestor documente stau un sir de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral. Aceste principii sunt:

. acordarea reciproca si neconditionata, în relatia dintre statele parti, a clauzei natiunii cele mai favorizate (NMF). In conformitate cu acordurile OMC, tarile nu trebuie sa manifeste discriminare fata de partenerii lor comerciali. In cazul în care se acorda unui partener o favoare speciala (cum ar fi o taxa vamala mai redusa pentru un produs oarecare), acest lucru urmeaza sa fie aplicat si fata de toti ceilalti membri ai OMC. Importanta acestui principiu este asa de mare încât constituie primul articol al GATT-ului (Acordul General pentru Tarife si Comert), el fiind prioritar si în GATS (articolul 2) (Acordul General pentru Comertul cu Servicii), si în TRIPS (articolul 4) (Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuala). Totusi, regulile GATT permit, ca taxele vamale si alte bariere în calea comertului sa fie reduse în mod preferential, în cadrul aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile în relatiile dintre membrii în cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie sa fie extinse si altor tari. Aranjamentele preferentiale regionale constituie astfel o importanta exceptie de la regula clauzei natiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma uniunilor vamale sau a zonelor de comert liber.

In vederea protejarii intereselor comerciale ale tarilor terte, sunt prevazute conditii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente.

. acordarea clauzei tratamentului national, fapt ce presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel putin dupa momentul patrunderii bunurilor de import pe piata. Nu este permis unei tari sa impuna asupra unui produs importat, dupa ce acesta a intrat în teritoriul vamal si s-au platit taxele vamale la frontiera, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vânzarii) la nivele mai ridicate decât produsele interne similare. Acelasi lucru trebuie sa se aplice atât fata de serviciile acordate de straini si cele acordate de nationali, cît si fata de marcile nationale si cele straine, dreptul de autor si brevete.

. eliminarea restrictiilor cantitative si aplicarea acestora între tarile membre numai în situatii de exceptie, admise de acord pe o baza nediscriminatorie, avându-se în vedere ca protejarea economiei nationale fata de concurenta straina sa se faca în exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusa totusi unor exceptii specificate. O exceptie importanta permite tarilor care întâmpina dificultati ale balantei de plati sa restrictioneze importurile pentru a-si întari pozitia financiara externa. Aceasta exceptie acorda o flexibilitate mai mare tarilor în curs de dezvoltare fata de tarile dezvoltate, în utilizarea restrictiilor cantitative la importuri, daca aceste restrictii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare.