Participarea României la comerțul mondial

Abordarea aspectelor legate de dinamica activităţii comerciale, analiza procesului de

liberalizare comercială şi de facilitare a accesului la piaţa globală trebuie raportată permanent

la tendinţele mondiale deoarece evoluţia economiei mondiale din ultimii ani ne relevă cel mai

bine tendinţele de globalizare şi implicaţiile mondializării pieţei asupra naţiunilor lumii şi

implicit asupra ţării noastre. Totodată acestea ne vor permite să evaluăm tabloul complex al

comerţului internaţional şi să identificăm în continuare incidenţele asupra comerţului

românesc.

În anul 2003 creşterea cu 2.5% a producţiei mondiale a antrenat o creştere cu 4.5% a

comerţului mondial [4]. Cu toate aceastea creşterea, în termini reali a comerţului şi producţiei

în 2003 a fost inferioară creşterii medii înregistrate după 1995. Deşi asistăm la o ameliorare a

dinamicii comerţului la nivel mondial, peste tot în lume ritmurile de creştere au rămas inegale

şi s-au menţinut numeroase obstacole în calea comerţului. O expansiune puternică a

schimburilor comerciale contribuie la o creştere economică susţinută şi creează noi locuri de

muncă, dar acest deziderat este supus incertitudinilor datorate şi numeroaselor distorsiuni ce

se manifestă la nivelul diverselor regiuni şi state.

Cele mai bune rezultate comerciale în 2003 au fost obţinute de Asia şi de regiunile în

tranziţie. Importurile şi exporturile de mărfuri ale acestora au crescut între 10-12 % în termini

reali, de două ori mai mare decât rata de cerştere a comerţului mondial de mărfuri.Volumul

schimburilor comerciale ale Chinei joacă un rol important în comerţul mondial şi în 2003 a

înregistrat creşteri spectaculoase în termini nominali, respective de 40% la importuri şi 35%

la exporturi. În Europa Occdentală şi în America Latină creşterea reală a importurilor şi

exporturilor a fost scăzută comparativ cu a celorlalte regiuni – 2% - situaţie corelată cu

stagnarea economiilor din regiune. Pentru trei ani consecutive importurile SUA au fost

superioare mediei mondiale ceea ce a contribuit la menţinerea creşterii comerţului mondial

din ultimii ani. Totodată importurile din SUA au rămas superioare exporturilor influenţând

astfel deficitul comercial.

Variaţiile preţurilor produselor de bază şi rata de schimb au antrenat în 2003 o

creştere cu 10,5% a preţuirlor în cadrul comerţului mondial. Pentru prima oară după 1995

preţurile în dolari au crescut la produsele agricole şi la produsele manufacturate. Incidenţa

evoluţiei preţurilor şi a ratei de schimb asupra cursurilor de schimb în termini nominali a fost

foarte diferită la nivelul fiecărei regiuni. Monedele ţărilor Europei occidentale au fost

puternic apreciate în raport cu dolarul, valoarea în dolari a exporturilor de mărfuri a regiunii a

crescut mai rapid decât în cazul comerţului mondial, cu toate că volumul lor a stagnat.

În 2003 exporturile mondiale de mărfuri au crescut cu 16 procente, înregistrându-se

7300 miliarde dolari, în timp ce exporturile de servicii comerciale au înregistrat o creştere de

12 procente atingând cifra de 1800 miliarde dolari. În termini nominali acestea au fost cele

mai mari creşterii anuale înregistrate după 1995.

Evoluţia comerţului la nivel naţional a fost marcată în special prin înflorirea

comerţului cu mărfuri al Chinei, ţară care a câştigat trei locuri în clasamentul principalilor

importatori mondiali de mărfuri, trecând pentru prima oară la rangul trei. Se estimează că în

2003, China va fi principalul exportator de servicii comerciale printre ţările în curs de

dezvoltare. Numeroase ţări exportatoare de petrol (Rusia şi Arabia Saudită) precum şi ţările a

căror monedă a fost puternic apreciată au înregistrat o creştere nominală a exporturilor

superioară de peste 20 procente. Datorită aprecierii euro exporturile de mărfuri ale Germaniei

au depăşit încă odată pe cele ale Statelor Unite.Ţări din Europa Occidentală au progresat în

clasamentul principalelor exportatoare şi importatoare de servicii comerciale în 2003 în

detrimental ţărilor din America şi Asia. Aceasta observaţie este valabilă mai mult mult pentru

exporturi decât pentru importuri.

Evoluţia favorabilă a comerţului a fost frânată iniţial de combinaţia temporară a unor

factori conjuncturali (Sindromul gripei acute - SGA- tensiunea din Orientul Mijlociu)

coroboraţi cu scăderea creşterii PIB-ului în Europa occidentală - principala regiune

comercială a lumii. Deoarece efectul acestor factori conjuncturali s-a estompat la sfârşitul

celui de-al doilea trimestru economia mondială s-a redresat. Comerţul cu mărfuri şi servicii

s-a relansat în cel de-al doilea semestru, în particular în Statele Unite şi în Asia de Est.

Principalele tendinţe ale ratei de schimb în 2003 sunt în special întărirea euro şi întro

oarecare masură şi alte monede europene şi yenul, în raport cu dolarul SUA. Dată fiind

importanţa şi structura regională a dezechilibrelor de cont curent la nivel mondial ajustarea

ratelor de schimb în 2003 deşi se îndreaptă într-o direcţie bună, amploarea şi puterea lor este

insuficientă pentru reducerea sensibilă a dezechilibrelor în adevăratul sens al noţiunii.

Fluxul mondial de investiţii străine directe a stagnat înregistrând nivelul cel mai

scăzut din ultimii cinci ani, 600-miliarde dolari.luxul de investiţii străine directe către ţările

emergente s-a diminuat în 2003 faţă de anii 90. Cu excepţia ISD celelalte fluxuri de capitaluri

către ţările în curs de dezvoltare au crescut în cursul anului.

Preţurile combustibililor au înregistrat o creştere de 16% ceea ce a condus temporar la

reducerea ofertei legate de conflictul din Orientul Mijlociu şi a mişcărilor civile din

Venezuela. Numeroase elemente de noutate pe planul cererii au contribuit la creşterea

preţului energiei: cererea de petrol în China a crescut cu 11 procente, reprezentând ea singură

cea mai mare creştere a cererii mondiale, de circa 2 procente. În Statele Unite progresul

cererii conjugat cu diminuarea producţiei interne a antrenat o creştere de 7,5% a importurilor

de petrol brut.Creşterea comerţului internaţional de combustibil s-a datorat în mare parte

exporturilor Africii şi economiilor în tranziţie. Preţul produselor, altele decât combustibilii au

crescut cu 7 procente în medie. Creşterea acestora a fost determintă de creşterea cu 12 5 a

preţurilor metalelor în 2003. Preţurilor produselor manufacturate au evoluat de o manieră

foarte diferită în fiecare regiune în funcţie de variaţia ratelor de schimb. Conform estimărilor,

preţurile mondiale ale acestor produse au crescut în medie aproape cu 10%, ceea ce

reprezintă prima creştere anuală după 1995.