Perspectivele Turismului Religios în România

INTRODUCERE

În ultimele decenii ale secolului XX, turismul mondial şi-a diversificat formele de manifestare pe plan internaţional, încercând să valorifice cele mai valoroase obiective culturale si religioase din patrimoniul cultural religios al unei ţări.Între turism şi cultură respectiv între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre obiectivul cultural/locul sacru şi motivaţia turistului în funcţie de care se pot analiza mai multe aspecte.

Am ales o astfel de temă deoarece asistăm la o renaştere a acestei forme de turism.Ea este veche de mii si mii de ani, iar acum ia amploare cu ajutorul unei alte viziuni asupra turismului religios şi de pelerinaje.Noile sale dimensiuni o fac un domeniu atractiv pentru agenţiile de turism, autorităţile naţionale şi locale, tour-operatorii, companiile de transport, mediile universitare, administraţiile publice, cele care se ocupă de infrastructura generală şi specifică, precum şi altele.

Organizaţiile interne şi internaţionale vin în întampinarea celor interesaţi şi elaborează modele de succes pe care aceştia să le urmeze.Cea mai cunoscută şi unică în domeniu este Asociaţia Mondială de Turism Religios înfiinţată în 2006 în SUA.

În lucrarea de faţa se disting patru capitole.În primul capitol mă refer la conceptul de pelerinaj şi alte aspecte teoretice, fac distincţia între turismul religios şi cel de pelerinaje, precum şi între acesta şi turismul cultural.Deşi greu perceptibile, diferenţele există şi este necesar a fi identificate.În continuare

am prezentat patrimoniul şi evoluţia pelerinajelor pe plan mondial şi în România.Ultimul capitol se constituie într-un circuit cu titlul „În inima andreiana a Dobrogei”, unde analiza de preţ are o importanţa aparte.Nu în ultimul rand, perspectivele turismului religios şi de pelerinaje sunt expuse în finalul lucrării încununand analiza detaliată a datelor culese de la Institutul Naţional de Statistică.

Premisele turismului religios şi de pelerinaje pun în lumină o adevarată oportunitate pe care o au parţile implicate şi care se dovedeşte foarte profitabilă. Forma veche de turism religios este înlocuită de o noua eră (o industrie dinamică, în care se comercializează produse turistice de prim rang, care se bazează pe calitatea serviciilor de cazare, alimentaţie, agrement, transport şi care se adresează tuturor categoriilor de turişti, fie ei tineri sau în vârstă).România este renumită pentru obiectivele cultural-religioase şi cea mai mare densitate de lăcaşuri de cult, motiv pentru care ţara noastră este favorită succesului în acest domeniu.

Important este că turismul religios şi de pelerinaje se individualizeaza, câştiga teren şi devine de sine stătător, cu beneficii atât pentru agenţii economici cât şi pentru pelerini, cu noi modalităţi de manifestare în care tinerii joacă un rol important pe viitor şi care ne poate asigura o imagine pozitivă pe plan internaţional.

Capitolul 1.Turismul religios şi de pelerinaje

Vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric, cum ar fi vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane şi rurale, parcuri şi grǎdini reprezintǎ una din componentele turismului cultural. Se observǎ cǎ o pondere din ce în ce mai mare, circa 40%, din totalul vizitelor revine turismului cultural, iar ca o cǎlǎtorie sǎ fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie sa îndeplineascǎ trei condiţii : sǎ fie determinatǎ de dorinţa de cunoaştere, de cultivare, sǎ aibǎ loc consumul unui produs turistic cu semnificaţie culturalǎ (monument, operǎ de artǎ, spectacol, schimb de idei) si sǎ presupunǎ intervenţia unui mediator – persoanǎ, document scris, material audio-vizual – care sǎ punǎ în valoare, sǎ realizeze produsul cultural.Dupǎ cum se observǎ, turismul religios şi de pelerinaje este inclus în aceastǎ mare categorie a turismului cultural.

Pelerinajul este un fenomen religios cu dimensiuni foarte largi în timp şi spaţiu, care decurge dintr-o experienţă religioasă. Originile sale se pierd în timp, iar ca extindere geografică, este aproape planetar, iar a pleca în pelerinaj este un act important în viaţa oricărui credincios. Componentă a antropologiei religioase, acesta este un fenomen ce interesează direct sau indirect pe istorici, geografi, economişti, folclorişti, filosofi, sociologi, etnologi şi, nu în ultimul rând, pe teologi.

În studiul termenilor pelerin – pelerinaj se detaşează patru mari arii culturale, şi anume :

- drumul – a se îndrepta spre casa lui Dumnezeu pe pământ pentru a dobândi casa cerească, mersul implicând o încercare şi un scop;

- ritualul care trebuie îndeplinit în timpul drumului şi la sfârşitul acestuia: rugăciuni, cântări etc.

- încercarea de transformare lăuntrică pentru a corespunde cerinţelor acceptării omului în împărăţia cerească;

- sărbătoarea – celebrarea unui timp sacru care consacră orice manifestare pelerină.

1.1.Conceptul de pelerinaj

Fără a fi o excursie de plăcere, pelerinajul îmbină conceptul de turism religios cu cel cultural.Concepţia despre pelerinaj a fiecărei persoane ce se hotărăşte să pornească într-o astfel de călătorie depinde foarte mult de nivelul de instruire al acestuia şi de aparteneţa la o anumită religie sau alta.Sau pur şi simplu totul se rezumă la diferenţa fundamentală între un turist şi un pelerin.Datorită acestor considerente principale chiar efectele sunt altele pentru fiecare fiinţă în parte.Abordările şi nuanţele prezentate în continuare vor ajuta la formarea unei păreri complexe despre termenul de pelerinaj.