Petrolul în Irak

Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică și producerea carburanților.

Petrolul sau ţiţeiul, în mod justificat numit “aurul negru”, atât pentru calităţile sale cât şi pentru avantajele ce rezultă din prelucrarea sa, s-a numarat într-o continuitate remarcabilă în ceea ce priveşte utilizarea lui în decursul istoriei. Petrolul nu a fost dintotdeauna râvnit şi apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de căutat, ca un element al solului indispensabil bunei desfăşurări a vieţii economice moderne şi ca un important factor al politicii internaţionale, promovând în consecinţă, dese conflicte internaţionale, diplomatice, economice şi chiar militare.

Petrolul a reţinut începând din jurul anului 1990 tot mai mult atenţia statelor producătoare sau neproducătoare ale preţiosului combustibilşi unele şi celelalte s-au arătat preocupate să-şi asigure cantităţile necesare unei bune desfăşurări a vieţii lor economice. Într-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.

Se forează la adâncimi de peste 4000 de metri pe toată suprafaţa globului, până la cercul polar, se pompează, se tratează şi se transportă petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.

În anul 1990 aurul negru asigură mai puţin de 4% din nevoile de energie ale întregii lumi. Azi petrolul acoperă 40% din aceste nevoi. În ciuda unei scăderi a consumului, lumea arde încă, în fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumatate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii. Opt din zece întreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere, dintre acestea patru sunt companii americane.

Este deja o idee general acceptată, cum că industria petrolului s-a născut în Statele Unite, în Pensylvania în 1859, şi cu excepţia câtorva ani din ultima parte a secolului al XIX- lea, Statele Unite, au fost până de curând cel mai mare producător de petrol al lumii, consumator şi centru de rafinare a petrolului.

În petrol se rulează anual o importantă cantitate de bani, Texasul ocupând din acest punct de vedere unul din primele locuri din lume.

Pe plan mondial, problema petrolului a început la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, adică atunci când s-a trecut la utilizarea pe scară tot mai largă a derivatelor obţinute din “aurul negru”. În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vieţii economice moderne.

Pe măsură ce populaţia globului creşte şi resursele naturale sunt consumate într-un ritm tot mai alert, lumea întreagă îşi va îndrepta speranţele către regiuni unde se găsesc cele mai mari câmpuri petrolifere. Lumea îşi ia raţia zilnică de 85 miliarde de barili de petrol din peste 4000 de câmpuri de pe întreg gobul. Dintre acestea, majoritatea sunt câmpuri mici, ce nu produc mai mult de 20000 de barili de petrol pe zi. Giganţii care produc peste 100000 de barili pe zi reprezintă doar 3 %. Mai sunt şi megacâmpurile care produc un million de barili de ţiţei la fiecare 24 de ore. Acestea sunt cele mai importante surse de energie din lume, câmpuri pentru care se dau adevărate războaie, însă ca orice resurse naturale acestea nu ne vor alimenta la nesfârşit.

Una dintre cele mai actuale probleme ale economiei mondiale contemporane este problema energetică. În ultima sută de ani petrolul a constituit unul dintre cele mai importante bunuri comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor naţionale pentru dezvoltare, dar şi a politicii mondiale. Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de dezvoltarea economică şi socială din ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice şi implicit la creşterea producţiei de combustibil. Posibilităţile în resurse energetice clasice oferite de Terra sunt limitate. Consumul lor reclamă o mai judicioasă folosire pe plan mondial şi naţional

Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu, mai ales în Arabia Saudită şi Irak, SUA, Asia centrală şi Marea Nordului.

Republica Irak este o ţară din Orientul Mijlociu în Asia de Sud-Vest, la confluenţa dintre râurile Tigru şi Eufrat care include de asemenea sudul Kurdistanului. Are frontiere cu Kuweitul şi Arabia Saudită la sud, Iordania la vest, Siria la nord-vest, Turcia la nord şi Iran la est. Irakul are o zona îngustă de coasta la Umm Qasr în Golful Persic.

Economia Irakului este dominată de sectorul petrolier, care furnizează 90% din veniturile bugetare. De la mijlocul anului 2009 câştigurile din exportul petrolului au revenit la nivelul anterior Operaţiunii Eliberarea Irakului. Ca urmare a contractelor de dezvoltare a câmpurilor petroliere încheiate cu companiile internaţionale. Contractele Irakului cu firmele internaţionale de petrol au potenţialul de a creşte veniturile, ţara are însă nevoie şi de modernizarea infrastructurii de procesare, transport şi export.