Protectionismul Tarifar si Netarifar al UE

Imagine preview
(6/10 din 6 voturi)

Acest referat descrie Protectionismul Tarifar si Netarifar al UE.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ion Popescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Comert, Economie

Extras din document

Instrumentele politicii comerciale natarifare

Politica comerciala netarifara este o suma de masuri si reglementari prin care se impiedica/limiteaza/deformeaza fluxul de bunuri si servicii, cu scopul apararii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati.

Conform estimarilor GATT, la inceputul anilor ’80 existau apriximativ 800 de asemenea bariere, la inceputul anilor ’90 crescuse pana la 2000 iar numarul lor este in crestere deoarece acestea nu tin de reglementarea legislativa (spre exemplu limba).

Barierele netarifare pot fi de mai multe feluri clasificate in:

Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa a importurilor. Regulile comertului international interzice folosirea restrictiilor cantitative; ele pot fi totusi admise cu titlul temporar, pentru apararea situatiei financiare a tarii importatoare si echilibrarea balantei de plati, dar numai cu conditia administrarii lor intr-o maniera nediscriminatorie. Astfel de bariere sunt:

- interdictii sau prohibiri la import prin care se interzice total sau partial pe o perioada determinata sau nedeterminata importul anumitor produse; sunt utilizate fie din ratiuni economice, fie politice sau sanitare si se realizeaza prin refuzul de a elibera licenta la import (UE utilizeaza in mod selectiv si temporar interdictii la importul anumitor produse agricole)

- contingentele sunt plafoane maxime , cantitative sau valorice, impuse la importul anumitor produse pentru o perioada determinata de timp, de regula un an; ele pot fi globale (nu implica o repartizare a plafonului pe tari de provenienta) sau bilaterale (implica mentionarea tarii de provenienta)

- licentele sunt autorizatii acordate de comunitate firmelor importatoare pentru un produs sau grup de produse, pe perioade rezonabile de timp in functie de natura produsului, tara de provenienta, distanta,etc; ele sunt automate (utilizate pentu produsele liberalizate la import fiind acceptate intr-un termen prestabilit) si neautomate (utilizate pentru produse neliberalizate la import si se acorda selectiv)

- limitari voluntare la export (autolimitari) sunt intelegeri oficiale/neoficiale prin care tara exportatoare, la cererea tarii importatoare, se obliga sa reduca valoarea exporturilor pentru un anumit produs, o perioada determinata de timp. Acestea sunt caracterizate de caracterul discriminatoriu, netransparent si caracterul paralegal (nu exista norme care sa reglementeze modul de introducere, implementare si functionare a acestora), aceste caracteristici fac ca aceste masuri sa fie incluse in asa numitele zone ‘gri’. Au fost introduse in practica relatiilor comerciale internationale la inceputul anilor ’80, iar la inceputul anilor ’90, UE impunea cele mai multe restrictii (173 din 286), cele mai vizate produse fiind textilele, otelul si produsele agricole iar cele mai afectate tari erau Japonia si tarile Est europene

Bariere natarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor sunt:

- prelevarile variabile la import specifice Politicii Agricole Comune, sunt taxe vamale suplimentare calculate ca diferenta intre preturile interne mai mari si preturile mondiale mai scazute, deoarece pretul comunitar ramane neschimbat in timp ce pretul mondial oscileaza, diferenta, care se va modifica si ea, poarta numele de prelevare variabila.

- preturi minime si maxime la import; cele minime se folosesc atunci cand costurile de productie interne sunt superioare sau cand preturile pe piata mondiala scad, amenintand piata (motiv pentru care UE il practica pentru produse agricole); cele maxime se folosesc atunci cand anumite tari incearca o crestere artificiala a preturilor pentru anumite produse; ambele tipuri de preturi pot fi utilizate doar de tari cu rol important in import pe piata mondiala.

- ajustarile fiscale la frontiera: TVA, taxa in cascada (calculata la fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, la intreaga valoare si are caracter cumulativ), taxa de acciza ( impusa produselor fie de monopol al statului<tutun,alcool>, fie asupra bunurilor considerate de lux<autoturisme,aparate video,etc.>), portuare, sanitare, consulare, statistice, etc

Barierele netarifare care deriva din formalitatile vamale si administrative, desi sunt simple cerinte de ordin tehnic pot genera discriminare fie in urma evaluarii incorecte in vama, fie prin obligatia completarii unor documente suplimentare, complicate (de aceea s-a recomandat tipizarea lor). Conform regulilor GATT, stabilirea valorii in vama se face pe baza pretului din factura , daca este un pret real, sau a unuia calculat conform metodologiilor in vigoare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Protectionismul Tarifar si Netarifar al UE.doc