Revoluția industrială

In marele Dictionar Enciclopedic Larousse, editia 1985,Revolutia industriala este definita ca un ansamblu de fenomene care u insotit, incepand din sec al XVIII-lea, tranformarile lumii moderne, datorita dezvoltariii capitalismului, tehnicii, productiei si comunicatiilor. Primul care foloseste temenulde revolutie industriala, in deceniul al 5-lea al secolului trecut a fost secolului trecut, a fost Fr. Engels, care 1-a pus în legătură, în principal folosirea maşinii cu aburi a lui James Watt, în industria textilă engleză.

Termenul respectiv este reluat după aproximativ patru decenii şi consa de către istoricul Arnold Toynbee, care distinge, în cadrul fenomenului deni revoluţie industrială, trei aspecte concomitente şi interdependente: demogr; agricol şi industrials

Prima lucrare de sinteză despre revoluţia industrială este cea a lui ] Mantoux, cu titlul „Revolution industrielle du XVIII-e siècle", apărută în Preocupările ulterioare, consacrate cercetării revoluţiei industriale, concreţi într-un foarte mare număr de lucrări, au prilejuit, în mod firesc, formularea t opinii de o mare diversitate . In esenţa lor însă, majoritatea opiniilor autorizate ca numitor comun ideea că revoluţia industrială, în forma sa clasică, s-a desfaşurat, cu aproximaţie, între anii 1760-1830 în Anglia şi s-a concretizat înt ansamblu de mutaţii tehnice, economice şi sociale care au provocat demai industrial al acesteia şi i-au asigurat o preponderenţă mondială pe care conservat-o până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea. Se mai subliniaza revoluţia industrială ce se difuzează larg în Europa de Nord-Vest şi Statele Unite Americii în al doilea pătrar al secolului al XIX-lea şi că ea nu atinge decât târziu sau, în unele cazuri, chiar deloc Europa Orientală.

Revoluţia industrială, moment de răscruce în evoluţia economică a omen a fost un proces complex, cu o dublă natură - tehnică şi social-economică -, care au rezultat performanţe economice, sociale, politice, culturale etc. precedent în istorie. Declanşarea, desfăşurarea şi efectele ei nu pot fi limitat cronologia apariţiei şi utilizării diferitelor maşini şi a perfecţionărilor lor, i acestea au reprezentat momente însemnate ce trebuie avute în vedere; reprezintă tema de cercetare a istoriei ştiinţelor tehnice. Revoluţia industria reprezentat mult mai mult, a modificat însuşi modul de gândire şi acţiune urni Aşa cum aprecia A. Toynbee , s-a pierdut o lume tradiţională, dar s-a câştiga alt viitor pentru omenire.

La nivel european, revoluţia industrială a reprezentat un salt datorat u acumulări generate de procese şi fenomene ce s-au desfăşurat de-a lur secolului al XVTI-lea. Sub aspect politic, acest secol se caracterizează şi prinţi proces continuu de întărire şi centralizare a unor state monarhice şi prin cvasipermanenţă a stării de război. în plan economic, acestea se reflecta creşterea aparatelor administrative, curţi regale rafinate, armate numeroasa înzestrate corespunzător, altfel spus, în cheltuieli supradimensionate, care generat fiscalitate ridicată, inflaţie şi accentuarea rolului reţelei financiare internaţionale, supradimensionate, care generat fiscalitate ridicată, inflaţie şi accentuarea rolului reţelei financiare intei ţionale.

Concomitent se constată avântul deosebit al comerţului maritim, îndeo: ca urmare a numeroaselor descoperiri geografice prin care noile teritorii s atrase în sfera de influenţă europeană.

Este de menţionat şi faptul că apar primele societăţi anonime pe acţiuni scopul de a asigura colaborarea între asociaţi pentru exploatarea unei z geografice sau a unei rute comerciale. Prima mare societate pe acţiuni i considerată a fi Compania Olandeză a Indiilor Orientale, înfiinţată în 160 având sediul la Amsterdam. Companii similare iau naştere extrem de rapid in Anglia, Franţa, Suedia, Spania, Portugalia ş.a. Importanţa acestor este deosebită, datorită funcţiilor pe care le îndeplineau: cea economică, prin legătu comerciale întreţinute între ţara de origine şi teritoriile de peste mări,

şi mai : cea administrativ-politică şi chiar şi militară, în zonele de acţiune. Companiile comerciale au reprezentat vârful de lance cu ajutorul căruia s-au c imperii coloniale moderne.

Politica economică mercantilistă, dominantă de-a lungul întregului secol a contribuit într-o măsură substanţială la desfăşurarea procesului de acumulare capital bănesc, o premisă esenţială pentru desfăşurarea revoluţiei industriale.

Agricultura secolului al XVII-lea, caracterizată, în ansamblu, prin randament în general slab, practicată cu tehnici şi tehnologii rutiniere, domenii de marii latifundiari feudali, era grevată, în principal, de numeroasele războaie dintre marile puteri monarhice, războaie care i-au sustras o mare cantitate de forţă de muncă şi au transformat întinse suprafeţe agricole in câmpuri de luptă. Porumbul şi cartoful, aduse, în secolul menţionat, de peste Ocean, erau, deocamdată, doar curiozităţi fără semnificaţii economice major aveau să modifice structura culturilor agricole şi a alimentaţiei populaţiei si peste un secol.

Revoluţia industrială şi dezvoltarea industriei până la primul război nu s-au desfăşurat în mai multe ţări, prezentând elemente comune, doar particularităţi inerente de la o ţară la alta, precum şi de la o etapă la alta.

Revoluţia industrială şi dezvoltarea industriei în Anglia, Germania, Franţa, Rusia, Statele Unite ale Americii, Japonia

Anglia

Este unanim recunoscut că Anglia constituie prima ţară care a parcurs revoluţia industrială. Este, în acelaşi timp, singura ţară în care demarajul şi desfăşurarea acesteia s-au produs fără a exista un model care să fie avut în vedere sau imitat. De altfel, de la maşina cu aburi până la reţeaua bancară modernă, dezvoltarea Angliei este originală. Anglia va antrena, pe drumul şi sub influenţa ei, şi alte ţări, pentru care exemplul său a fost ghidul major al secolului al XIX-lea, fie că l-au imitat mai mult sau mai puţin conştiincios, fie că s-au dezvoltat pe alte căi, în scop de autoapărare economică. Prezentăm desfăşurarea revoluţiei industriale în Angia, pe cele trei coordonate menţionate anterior: demografică, agricolă şi industrială. Delimitarea acestor coordonate are un scop metodico-didactic; în realitate, ele s-au întrepătruns şi intercondiţionat fără a se putea stabili cu precizie o ordine de precădere. în plus, revoluţia industrială a generat numeroase procese conexe, care s-au împletit şi i-au imprimat o creştere însemnată în amploare şi complexitate. De asemenea, desfăşurarea ei în Anglia nu poate fi ruptă de contextul european şi de cel din alte zone ale lumii, împrejurări care au incitat dezvoltarea ei economică.

Evaluată, la 1700, la 6,5 milioane, populaţia Angliei creşte la 8 milioane în 1760 şi la peste 9 milioane în 1780, la care se adăugau trei milioane în Irlanda. Recensământul populaţiei din 1801 indică pentru Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei o populaţie de 16 milioane, iar în anul 1821, aceasta ajunge la 20,8 milioane. Sporul demografic considerabil a asigurat o piaţă internă de mari proporţii şi o sursă importantă de forţă de muncă cu pondere deosebită a categoriilor de vârstă tânără. Totodată, el a atras după sine schimbări importante în structura socio-economică, profesională şi în mediile rural şi urban a populaţiei, cu repercusiuni semnificative asupra întregii vieţi economice şi publice.