Sistemul generalizat de preferințe vamale

1. SISTEMUL GENERALIZAT DE PREFERINTE VAMALE NERECIPROCE SI NEDISCRIMINATORII IN FAVOAREA TARILOR IN CURS DE DEZVOLTARE (S.G.P.)

Ideea privind instituirea unui sistem generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, nascuta initial in cadrul G.A.T.T., a fost lansata la prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvotare(Geneva, 1964). Negasindu-si o finalizare problema a fost dezbatuta, pe larg, la cea de a doua Conferinta a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare(New- Delhi, 1968), dar nici atunci nu s-a putut ajunge la o intelegere concreta cu privire la instituirea sistemului generalizat de preferinte vamale ci numai la un acord de principiu. Sarcina negocierii acestui sistem a fost atunci transferata Comitetului special pentru preferinte, instituit de U.N.C.T.A.D. II, ca organ subsidiar al Consiliului pentru Comert si Dezvotlare.

Negocieriile au continuat in cadrul acestui comitet pana la inceputul lunii octombrie 1970, cand a fost elaborat acordul cu privire la instituirea sistemului sistemului generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii in favoarea tariilor in curs de dezvoltare, acord care a fost acceptat de catre Consiliul pentru Comert si Dezvoltare ( 13 octombrie 1970) si inaintat apoi Adunarii Generale a O.N.U. ( sesiunea a XXV –a ) care l-a aprobat(24 octombrie 1970) si l-a inclus in strategia internationala pentru cel de al doilea deceniu al dezvoltarii, instituita de O.N.U. (1971 – 1980). A urmat apoi ratificarea sistemului de preferinte de catre parlamentele tariilor donatoare si obtinerea derogarii respective de la G.A.T.T.

Adoptarea sistemului generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii constituie un prim success de mare importanta al U.N.C.T.A.D, cu implicatii deosebite asupra comertului exterior si implicit asupra procesului de dezvoltare economica din tariile lumii a treia. Obiectivul de baza al acestui sistem il constituie facilitarea diversificarii productiei in tariile in curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export.

Sistemul generalizat de preferinte vamale comporta, din partea tariilor donatoare, scutire integrala sau partiala de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din tariile beneficiare de preferinte( in principiu toate tariile in curs de dezvoltare ). Preferintele vamale acordate in cadrul acestui sistem sunt unilaterale si, ca urmare, ele nu constituie obiectul negocierilor( intre tariile donatoare si cele beneficiare)

Sistemul de preferinte vamale este general(sau generalizat) pentru ca se aplica de catre toate tariile dezvoltate(industrializate), la importul produselor manufacturate(finite si semifinite) provenind din tariile in curs de dezvoltare. Faptul ca este general(sau generalizat) nu inseamna si uniformitate de tratament din partea tariilor donatoare de preferinte. Este nediscriminatoriu intrucat se aplica de catre tariile donatoare in relatiile lor comerciale cu toate tariile in curs de dezvoltare. In sfarsit este nereciproc intrucat tariile beneficiare de preferinte nu sunt obligate sa acorde concesii echivalente tariilor donatoare de preferinte adica nu sunt obligate la recipriocitate.

In anul 1979, prin adoptarea de catre G.A.T.T a „clauzei de abilitare”, s-a legalizat si s-a permantizat tratamentul preferential in favoarea tariilor in curs de dezvoltare, ceeace a permis trecerea, in mod treptat, de catre tariile donatoare, la extinderea S.G.P-ului pe o noua perioada de 10 ani(cu exceptia catorva scheme de preferinte, care nu au limita de timp).

In anul 1983, S.G.P era constituit din 17 scheme preferentiale diferite care au fost acordate treptat de urmatoarele state sau grupe de state donatoare: U.R.S.S.(de la 01.01.1965), Australia (1966), C.E.E(01.07.1971), Japonia(01.08.1971), Norvegia(01.10.1971), Finlanda (01.01.1972), Suedia(01.01.1972), Ungaria(01.01.1972), Noua Zeelanda(01.01.1972), Cehoslovacia(28.02.1972), Elvetia(01.03.1972), Austria(01.04.1972), Bulgaria(01.04.1972), Canada (01.06.1972), Polonia (01.01.1976), R.D.G(1974), S.U.A(01.01.1976).

Incepand cu 01.01.1986, Spania si Portugalia au devenit membre cu drepturi depline in Comunitatea Economica Europeana si s-au aliniat treptat la schema comunitara de preferinte. In felul aceasta in anul 1986, schemele preferentiale la importul de marfuri din tariile in curs de dezvoltare erau aplicate de 28 de tari, din care, 22 tari capitaliste(Cele 12 tari membre ale Pietei Comune, alte 5 tari vest- europene, S.U.A, Canada, Japonia, Australia si Noua Zeelanda) si 6 tari din E Europei.

Analiza comparativa are in vedere principalele elemente ale S.G.P, respectiv: tariile beneficiare, gama de marfuri care intra sub incidenta S.G.P amplitudinea reducerii taxelor vamale, mecanismele de salvgardare si reglementariile privind provenienta marfii supusa tratamentului preferential(regulile de origine).