Analiza Imaginii Publice a Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila București

Capitolul 1. Scurta prezentare a Universității de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti

• CINE ESTE?

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cea mai veche universitate de medicină şi farmacie din România, a fost înfiinţată în anul 1857 prin transformarea Şcolii de Chirurgie a lui Carol Davila, trimis al împăratului francez Napoleon al III-lea în Ţara Românească (Valahia), în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie. În anul 1867 se înfiinţează Facultatea de Medicină astfel încât, conform decretului aferent acestei decizii, „catedrele ... existente (până atunci) ... la şcoala secundară de medicină, se transformă în catedre de facultate cu începere de la anul şcolar 1867-1868”, iar „profesorii titulari ai acestor catedre, care au titlul academic de doctor în medicină, se numesc profesori de facultate”. În anul 1948 a dobândit denumirea de Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti, conform articolului 8 din Deciziunea Ministerului Învăţământului Public, publicată în Monitorul Oficial (Partea I A) nr. 249 din 26 Octomvrie 1948. În anul 1991 a dobândit actuala titulatură, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, conform Notei Guvernului din 04.01.1991 şi a Ordinului Ministrului învăţământului şi ştiinţei nr. 4894 din 22.03.1991. Încă de la înfiinţarea sa, fiind recunoscută în Franţa şi Italia, primii profesori ai Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie s-au format cu precădere în Franţa. Ulterior mulţi dintre ei s-au orientat către Germania.

De-a lungul timpului mulţi dintre membrii corpului academic al Universităţii au fost recunoscuţi ca mari personalităţi ale lumii medicale româneşti şi internaţionale, de la nume precum Gheorghe Marinescu, I.C. Parhon, Victor Babeş, Ion Cantacuzino, Toma Ionescu sau Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, şi mulţi alţii care şi-au dat numele unor prestigioase instituţii bucureştene de asistenţă medicală sau de cercetare ştiinţifică de interes cel puţin naţional, până la George Emil Palade, deocamdată singurul român laureat al premiului Nobel şi preşedinte de onoare al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. În vremurile actuale Universitatea continuă să fie un promotor al ştiinţelor medicale în România.

Figura 1: UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „CAROL DAVILA” DIN BUCUREŞTI

• CE FACE?

În Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti există numai cursuri cu frecvență. Activitatea de predare pentru învăţământul preclinic se desfăşoară în general în amfiteatrele din clădirile facultăţilor componente ale universităţii iar activitatea de predare din învăţământul clinic se desfăşoară în general în amfiteatrele spitalelor publice în care îşi au sediul catedrele clinice respective.

În total Universitatea îşi desfăşoară activitatea de predare într-un număr de peste 150 de amfiteatre şi săli de predare, totalizând o suprafaţă de peste 16.980 mp. Dacă toţi studenţii Universităţii ar fi repartizaţi uniform în spaţiile de predare aceasta ar presupune o suprafaţă de 2,39 mp / student.

Activitatea de lucrări practice şi seminarii se desfăşoară în disciplinele clinice şi preclinice, în spaţii totalizând o suprafaţă de peste 14.010 mp ceea ce corespunde la 1,97 mp / student .

Activitatea clinică se desfăşoară în clinicile de specialitate ale spitalelor clinice din Bucureşti, studenţii având acces la un număr total de 18.326 de paturi de spital ceea ce corespunde la 2,58 paturi / student. În realitate cifrele de mai sus sunt mai mari deoarece studenţii nu îşi defăşoară activitatea decât pe perioada unor intervale de timp de 2 – 3 ore cât durează în general un curs sau o şedinţă de lucrări practice. Deci, probabil că valoarea reală a spaţiului / student trebuie multiplicată cu un coeficient de 2 – 3 sau chiar mai mult.

Universitatea deţine de asemenea, cămine studenţeşti capabile să găzduiască până la 80% din studenţii universităţii. De asemenea, Universitatea deţine o bază sportivă modernă.