Analiza Pieței de Desfacere a Produsului ce Face Obiectul Campaniei

În România, campaniile Coca-Cola au început să fie promovate începând cu 1989, acestea fiind: 1989 - “You can’t beat the real thing”; 1993 - “Întotdeauna Coca-Cola”; 2000 – “Savurează”; 2001 - “Viaţa are gust”; 2002 - “Make it real”; 2006-2007 - “Sete de viaţă”; 2008-2009- “Decschide şi savurează fericirea”.

“Pe scurt, cei mai periculoşi concurenţi sunt cei care seamănă cel mai mult cu firma dumneavoastră.”

(Philip Kotler “Marketing de la A la Z”)

Compania apreciază şi susţine valorile adevărate. Aceasta pune accentul pe satisfacerea nevoilor clienţilor într-un mod cât mai eficient, adică vor să ofere calitate consumatorului şi să înţeleagă nevoile în permanenţă schimbare a acestora. De aici se înţelege dorinţa oricărei companii existente pe piaţă de a-şi maximiza profiturile. Coca-Cola a ştiut cum să-şi atragă clienţii, atât prin calitate cât şi printr-o bună promovare. Totuşi, întrucât nu se află într-o piaţă de monopol, compania are în vedere cei cinci factori cheie din modelul lui Porter, după cum se vede în figura de mai jos.

Aceste cinci forţe sunt considerate cele mai importante în afaceri, mai ales când vine vorba de lansarea unui produs nou pe piaţă. Totodată acestea acţionează simultan asupra fiecărei companii, cu condiţia că acestea să facă parte din acelaşi mediu extern competiţional. Mai jos se va regăsi analiza fiecărei forţe concurenţiale, astfel:

1. Ameninţarea din partea noilor intraţi - face referire la faptul o firmă nou intrată pe piaţă caută să câştige o parte din piaţa acelui produs. Firmele deja existente trebuie să impună noi bariere cum ar fi diferenţierea prin produs, economiile de scară, accesul la canalele de distribuţie etc.

2. Intensitatea rivalităţii între concurenţii existenţi – este existenţa în cadrul oricărui tip de piaţă şi face referire la principalii concurenţi ai produsului. În cazul nostru, după cum ştim, principalul concurent este Pepsi, deşi studiile din ultimii ani dovedesc faptul că tot Coca-Cola rămâne liderul băuturilor răcoritoare locale.

3. Presiunea din partea produselor substituente - fac referire la produsele care reprezintă un raport preţ – performanţă periculos pentru companie. Astfel, principalele produse substituente sunt Pepsi, American Cola, Adria Cola. Cu toate acestea principalul competitor rămâne Pepsi, deşi nu a reușit să devanseze Coca-Cola în ultima perioadă, conform studiilor. American Cola şi Adria Cola nu reprezintă totuşi o concurenţă acerbă pe piaţa acestui tip de produs din cauza calităţii relativ slabe. O altă gamă de produse substituente ar fi cele care conţin ingrediente asemănătoare, şi anume: energizantele (Red Bull, Burn) dar şi cafeaua (Jacobs, Elite, Doncafe).

4. Puterea de negociere a cumpărătorilor – reprezintă o forţă şi o ameninţare pentru companie, întrucât aceştia solicită calitatea produselor, dar influenţează şi preţul. Astfel pot exista cumpărători care influenţează preţul produselor sau cumpărătorii care îşi pot alege bunuri similare la un preţ mai mic. De aceea, firma mizează pe marja win-win, în care câștigă atât compania cât şi consumatorul.

5. Puterea de negociere a furnizorilor – în special, firma colaborează cu furnizorii în ceea ce priveşte ingredientele şi ambalajele. Furnizorii pot interveni prin ameninţarea că îşi vor mări preţurile, însă Coca-Cola nu vrea să se amestece în activitatea furnizorilor, ci doar vrea să se asigure că aceştia îşi vor respecta standardele impuse de către companie.