Analiza sistemului informațional în administrația publică

DEFINIREA SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Administraţia publică reprezintă ansamblul activităţilor Preşedintelui României, Guvernului, autorităţilor administrative autonome centrale, autorităţilor administrative autonome locale şi, după caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice.

Administraţia publică locală desemnează „o categorie de autoritate publică, care potrivit Constituţiei şi legilor este chemată să execute legea, sau, în limitele legii, să presteze servicii publice, uzând, în acest scop, de prerogativele specifice puterii publice”.

După cum reiese din definiţiile de mai sus, sistemul administraţiei publice cuprinde două componente majore, şi anume: administraţia publică centrală şi administraţia publică locală, având în principal aceleaşi funcţii, cu menţiunea că administraţia publică centrală acţionează la nivel naţional, în timp ce administraţia publică locală are ca principal scop satisfacerea nevoilor colectivităţii locale pe care aceasta o reprezintă. Cele două sisteme administrative sunt complementare şi independente, iar funcţionalitatea unuia dintre ele influenţează, în mod decisiv, eficaciatea celuilalt.

INTRODUCERE

Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de o serie de schimbări majore în domeniul tehnicii informaţionale, conducând la crearea şi dezvoltarea unui nou tip de societate, cea informaţională. Esenţa societăţii informaţionale constă în folosirea integrată, masivă şi generalizată a tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor în toate domeniile vieţii economice şi sociale, incluzând administraţia publică, producţia materială şi artistică, serviciile, petrecerea timpului liber etc.

Societatea informaţională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, protecţie ecologică, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri. Informatizarea societăţii poate fi realizată cu succes numai în condiţiile unei infrastructuri informaţionale bine organizate şi eficient dirijate.

În contextul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, administraţia publică trebuie să-şi ia propriile măsuri de restructurare, modernizare şi chiar de regândire a rolului şi modului de funcţionare, în special în condiţiile cerute de societatea informaţională. Pentru ca societatea informaţională să aducă beneficii tuturor, ea trebuie să se dezvolte într-un cadru naţional care să răspundă cerinţelor locale, în corelaţie cu mediul regional naţional şi internaţional.

Sistemul informaţional trebuie să constituie suportul de aplicare şi de simplificare a unor reguli şi proceduri administrative în scopul asigurării unui acces larg şi nediscriminatoriu al publicului la servicii publice, precum şi reducerii tarifelor pentru aceste servicii şi a costurilor de operare şi personal.

Informaţia însăşi constituie un simbol al timpului nostru care necesită instrumente specifice: computere, telefoane, copiatoare, faxuri etc. Se poate afirma, fără nici un fel de îndoială, că informaţia a devenit una din cele mai importante resurse strategice pentru toate tipurile de organizaţii, inclusiv pentru administraţiile publice. Culegerea, procesarea, transmiterea şi stocarea datelor sunt esenţiale pentru calitatea deciziilor şi finalitatea acestora. Informaţia devine materia primă de bază a societăţii informaţionale şi sursa principală de modelare a mentalităţii şi a comportamentelor oamenilor. Totodată, accesul la informaţiile publice conferă transparenţă procesului de management şi în mod cert susţine dezvoltarea societăţii în ansamblul ei.

În studiul intitulat Penser la societe d`information, specialistul francez Jaques Lesourne a identificat patru schimbări semnificative care gravitează în sfera mentalităţilor şi a comportamentelor din administraţia publică: transparenţa, cunoaşterea sistemică, pregătirea polivalentă, abordarea sistemică a managementului public, prin asigurarea accesului la informaţii utilizând tehnologia informaţiei în cadrul serviciilor publice.

Informatizarea societăţii poate fi realizată cu succes numai în condiţiile unei infrastructuri informaţionale bine organizate şi eficient dirijate.

STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI INFORMATIC ŞI INFORMAŢIONAL AL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Un sistem reprezintă ”un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv.

Sistemul informatic este o parte a sistemului informaţional prin intermediul căruia se asigură prelucrarea automată a datelor, în vederea obţinerii operative a informaţiilor cerute de multipli utilizatori.