Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică

Referat
8/10 (1 vot)
Domeniu: Comunicare
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 16 în total
Cuvinte : 6316
Mărime: 44.80KB (arhivat)
Publicat de: Axinte Constantin
Puncte necesare: 9

Extras din referat

Introducere. Rolul cuvântului în retorică şi predică

Cuvântul este principalul mijloc de comunicare între oameni. După învăţătura creştină, omul încă de la creaţia sa de către Bunul Dumnezeu apare ca o fiinţă cuvântătoare, fiinţă care se distinge prin raţiune şi cuvânt, purtând în sine chipul Creatorului său şi prin acest chip arătându-se el însuşi creator . „A vorbi este un dar pe care omul îl capătă de la urzitorul său; vorba dară se poate privi ca parte principală a acestei fiinţe excelente pusă în capul lumei şi printr-însa omul îşi manifestează simţămintele naturii sale” . Astfel, “lumea noastră spirituală şi cuvântul care o revelează constituie darul, bogăţia, unicitatea noastră.” Cuvântul este e rază de lumină şi iubire ce izvorăşte din soarele lăuntric al spiritului este “răspunsul şi mesajul nostru către Dumnezeu şi către lume.”

În concepţia Vechiului Testament Cuvântul lui Dumnezeu când este rostit, aduce la existenţă ceea ce exprimă (Fac.1,3) este manifestarea personalităţiii lui Dumnezeu a cărui putere o exprimă. Revelaţia în Iisus Hristos este o traptă nouă faţă de revelaţia Vechiului Testament, „Cuvântul trup s-a făcut”(Ioan 1,14).

Din această întrupare a Cuvântului divin în persoana lui Iisus Hristos rezultă puterea cuvântului lui. Acest cuvânt rostit de Dumnezeu însuşi, consemnat în Sfânta Scriptură, întrupat în persoana lui Iisus Hristos, propovăduit de Sfinţii Apostoli, mărturisit de Biserică, apărat de martiri şi mucenici constituie baza predicii creştine.

El este unitatea de măsură a oricărui discurs laic sau religios. Afirmaţia lui Dimitrie Gusti : «Toţi oamenii în genere vorbesc: câtă deosebire însă aflăm între acei ce ştiu bine vorbi şi între acei ce nu o pot face. Unii ne încântă şi ne captivează, când din contra ceilalţi ne cad greu de-a-i auzi» ne arată că a împărtăşi şi altora gândurile noastre nu este un lucru uşor, însă „Aceea ce natura n-a dat cestor din urmă geniul omenesc, această scânteie dumnezeiască, a putut câştiga prin învăţarea de reguli şi prin studii, care lucrare a produs aceea ce se numeşte ritorică. Ea dară ne învaţă a vorbi sau a scrie cum se cuvine” . Aşadar înainte de a exista preocuparea pentru predica creştină îngrijită a existat preocuparea pentru retorică.

Retoricii i se asociază mai tot timpul calificativul de „artă”. De fapt, de-a lungul timpului, i s-a spus ars (scientia) bene dicendi (Quintilian), ars orandi, ars pulchere loquendi (et persuabile) etc., definiţii care sunt întru-totul potrivite. Arta oratorică este „cel mai preţios dar al zeilor", afirmau grecii, tocmai de aceea şi constituie desăvârşirea spiritului omenesc. (Quintilian, Institutio oratorio XII, 11,30).

Pledoaria lui Cicero pentru retorică parcurge o tonalitate gravă, sensibilizând structurile cele mai adânci ale spiritului şi ale raţiunii în aceeaşi măsură, producând vibraţii ale unor resorturi social-istorice care devin repere incandescente pentru toate artele născute din cuvânt. Ca o adevărată „armă intelectuală”, ea manipulează conştiinţe, selectează din masa amorfă a primitivistului acele nuclee caracterologice, care pot deveni fundamente solide ale unui nivel cultural supraelevat, metamorfozează pe homo loquenes în homo ekoquens: “Există oare ceva mai impresionant decât faptul de a vedea un om ridicându-se singur în faţa unei mulţimi imense, înarmat numai cu această facultate pe care, de altfel, fiecare a primit-o de la natură, folosind-o însă aşa cum numai el este în stare?... Ce mai forţă şi acesta care îmblânzeşte pasiunile poporului, învinge scrupulele judecătorilor, clatină fermitatea senatului: ce miraculos rezultat al vocii unui singur om! şi este oare ceva mai regesc, mai măreţ şi mai generos, decât să ajuţi pe cei care te imploră, să ridici pe cei căzuţi de la pământ?” (Cicero, De Oratore) .

Un alt teoretician roman, Quintilian, a adăugat că un agent persuasiv trebuie să fie un om de o „calitate” cel puţin egală cu talentul lui orator.„Oratorul pe care îl formăm este oratorul perfect, care nu poate fi decât şi un om integru; de aceea pretind de la el nu numai talent deosebit de a vobi, dar şi deosebite calităţi sufleteşti.” (Institutio Oratoria I prefaţa, 9 -12). Vedem astfel subliniată importanţa cuvântului dar şi legătura indisolubilă a acestuia cu cel care îl rosteşte, principii valabile pentru succesul oricărui discurs.

Limbaj şi stil în Arta retorică a lui Quintilian

Întrebuinţarea inteligentă a limbajului a constituit o grijă specială chiar la oratorii păgâni, cu toate că rostirea lor avea scopuri limitate exclusiv la relaţiile inter-umane, orizontale. Mare teoretizator şi strălucit exemplificator al prozei alese, care, de la el, se va numi oratorică este Cicero numit şi “prinţul oratorilor”. Acesta, în opera sa din tinereţe De inventione şi mai ales în De oratore, a încercat să sistematizeze observaţiile, până atunci izolate, referitoare la discurs. Structurat în trei cărţi, tratatul De oratore pune în discuţie atât statutul de artă al retoricii şi conţinutul acestuia, cât şi domeniul de manifestare al unui orator, pregătirea sa pentru a atinge desăvârşirea. După el, oratorul are două îndatoriri: una de a şti ce să vorbeşti, a doua cum să vorbeşti, prima deşi cere oarecare artă, totuşi se poate îndeplini de unul cu o ştiinţă mediocră, pentru a doua se cere un talent oratoric şi o forţă dumnezeiască ca să vorbeşti frumos, bogat şi fermecător despre ce ţi-ai propus…Trei sunt principiile întregului meu discurs şi ale elocvenţei: a atrage pe auditori, a-i instrui şi a-i mişca. Din acestea trei părţi, prima reclamă o vorbire plăcuă, a doua una inteligentă, iar a treia reclamă forţa oratorică, pentru ca cine ne v-a judeca să-şi încline buna voinţă spre noi fie din simpatie, fie silit de puterea argumentelor, fie târât de curentul emoţiunii sufleteşti. Cel mai important exerciţiu pe care trebuie să-l facă un orator este scrisul: Condeiul cel mai bun şi mai destines este făuritorul şi dascălul oratiorului… toate ideile şi toate vorbele cele mai potrivite pentru orice argument trebuie să treacă şir pe sub vârful condeiului.

Preview document

Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 1
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 2
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 3
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 4
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 5
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 6
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 7
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 8
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 9
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 10
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 11
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 12
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 13
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 14
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 15
Aspecte ale stilului în scrierile lui Quintilian - arta oratorică - Pagina 16

Conținut arhivă zip

  • Aspecte ale Stilului in Scrierile lui Quintilian - Arta Oratorica.doc

Alții au mai descărcat și

Socrate și sofiștii - asemănări și deosebiri

1.Sofistii Sofistii insemneaza la origine in general un”barbat de stiinta”, apoi asa cum pretinse Protagoras pentru sine” un profesor de dibacie...

Discursul

Nu putem concepe existenţa noastră fără comunicare; pentru că, într-o societate, comunicarea este indispensabilă, precum sângele într-un organism...

Comunicarea în Cadrul Grupului

Oamenii traiesc organizati în grupuri deoarece sunt fiinte sociale. Un grup social reprezinta un ansamblu de indivizi între care exista relatii...

Comunicare verbală și non-verbală

COMUNICAREA NONVERBALA Intr-un sens foarte larg acest termen desemneaza orice proces prin care o informatie este transmisa de la un element la...

Ai nevoie de altceva?