Blocajele comunicării

BLOCAJELE COMUNICARII

Comunicarea este un proces deosebit de complex şi important, de care depinde structura reuşitelor, miracolelor sau dezastrelor umane.

Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stã la baza organizãrii şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile pe orizontalã şi pe verticalã între oameni, fiind consideratã drept cea mai importantã competenţã socialã cu implicaţii în manifestarea şi dezvoltarea celorlalte. Formarea competenţelor comunicative constituie un obiectiv major în cunoaşterea realitãţii. Una dintre cãile principale de antrenare a comunicãrii constã în identificarea blocajelor care reduc semnificativ fidelitatea sau eficienţa transferului de mesaj. Blocajele comunicãrii pot avea o asemenea intensitate, încât între informaţia transmisã şi mesajul perceput sã existe diferenţe vizibile.

Perturbaţiile pot fi de naturã internã – fiziologice, perceptive, semantice, interpersonale sau intrapersonale – şi de naturã externã – apãrute în mediul fizic în care are loc comunicarea (poluare fonicã puternicã, întreruperi succesive ale procesului de comunicare etc.).

Înainte de a ne referi la modalitãţile de depãşire a barierelor de comunicare, voi prezenta cîteva taxonomii ce fac trimitere la personalitate în ansamblul ei.

I.BARIERELE COMUNICÃRII DIN PERSPECTIVA COMPLEXELOR PERSONALE

În raporturile interumane E. Limbos identificã patru tipuri de bariere personale care blocheazã comunicarea:

1. Bariere cauzate de contextul sociocultural. Se referã la condiţiile de trai ale individului într-un tip de societate sau mediu nesatisfãcãtor pentru el.

a) Conflictul de valori şi lipsa cadrelor de referinţã apare atunci cînd persoanele nu pot admite şi adera la scãrile de valori, la ideologiile societãţii în care trãiesc, deoarece nu se pot regãsi pe sine.

b) Condiţionarea şi manipularea prin mass-media apare dacã indivizii nu dau dovadã de spirit critic şi de luciditate faţã de informaţiile propuse de

mass-media.

c) Prejudecãţile sau ideile gata confecţionate sînt raportate la tradiţiile ce îşi au rãdãcinile într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepãrtat.

Adoptarea unei atitudini nonconformiste faţã de norme şi prejudecãţi conduce, deseori, la o comunicare neeficientã.

d) Diferenţele culturale. O culturã diferitã de cea în care a fost crescutã persoana constituie o viziune diferitã asupra lumii, un sistem diferit de valori şi ideologii, ceea ce face dificilã comunicarea.

2. Bariere cauzate de frica endemicã. Se referã la teama pe care o încearcã anumiţi membri ai societãţii, de regulã, cei mai vulnerabili, cei care au unele sensibilitãţi personale (5).

a) Înfruntarea poate provoca unor indivizi reacţii de teamã, adesea imprevizibile. Aceştia au tendinţa de a considera interlocutorul un judecãtor, un om cu atitudine criticã, ceea ce conduce la timiditate. Respectiva situaţie determinã persoanele sã fie retrase, închise şi mereu gata sã se apere.

b) Agresivitatea face ca o comunicare sã se transforme într-o stare conflictualã.

c) Principiul competiţiei poate fi o barierã în comunicare dacã vizeazã în special dominarea, învingerea şi mai puţin progresul ca atare. În cazul cînd competiţia este corectã, constructivã, bazatã pe valori autentice, ea este stimulativã, condiţionînd afirmarea şi valorizarea interlocutorilor.

d) Rezistenţa la schimbare apare deoarece orice modificare provoacã teamã, anxietate, implicînd necunoscutul şi asumarea de riscuri.

e) Lipsa încrederii în sine se manifestã datoritã falsei idei despre sine şi despre interlocutor.

3. Bariere cauzate de atitudinile individualiste. Sînt specifice indivizilor care pun accentul pe propria persoanã.

a) Comportamentul egocentric face ca individul sã fie nereceptiv la ceea ce se petrece în jurul lui, dialogul devenind astfel greoi, uneori chiar imposibil.

b) Necunoaşterea propriei persoane favorizeazã o imagine deformatã, chiar eronatã despre sine, fapt ce determinã lipsa autocontrolului reacţiilor şi comportamentelor în procesul de comunicare.

c) Sentimentul de incompetenţã sau ineficienţã înseamnã tendinţa de a nega sistematic valoarea propriilor capacitãţi în raport cu cele ale altor persoane. Acest sentiment de inferioritate se manifestã prin jenã, sfialã, stîngãcie, autocriticã exageratã, tãcere nejustificatã, dificultate în exprimare.