Comportamentul consumatorului

Comportamentul Consumatorului

I. Concepte Privind Comportamentul Consumatorului

I.II. Nevoia de Consum

Produs al dezvoltarii umane, dar si factor al dimanicii acesteia, nevoile umane, în sens larg, exprima ansamblul trebuintelor obiectiv necesare ale oamenilor; ele privesc atât satisfacerea trebuintelor de ordin material si de forta de munca legate de productia sociala, cât si trebuintele de natura materiala si spirituala ale fiecarui individ în parte. Acestea din urma, când îsi gasesc corespondent pentru satisfacerea lor în bunuri materiale si servicii, se constituie în nevoi de consum.

Nevoile de consum se caracterizeaza prin mai multe trasaturi, respectiv:

- au un pronuntat caracter dinamic; extinderea si diversificarea lor, determinate de progresul stiintific si tehnic si de gradul de cunoastere si de civilizatie, plaseaza permanent nevoile de consum înaintea posibilitatilor economiei de a le satisface;

- au un caracter obiectiv, determinat de conditiile vietii materiale si spirituale ale omului si societatii;

- sunt elastice, acuitatea cu care se manifesta descrescând pe masura satisfacerii lor;

- au caracter reproductibil, satisfacerea uneia generând alte si alte categorii de nevoi,

infirmând marginalismul, care, retinând doar saturatia, ignora subordonarea si reproductibilitatea nevoilor.;

Nevoile de consum se pot clasifica si dupa alte criterii, evidentiind diferite fatete ale acestora, cum sunt:

- durata si momentul de manifestare: nevoi curente, periodice, rare;

- natura valorii de întrebuintare care le satisfac: nevoi de bunuri si de servicii;

- timpul: nevoi actuale si de perspective;

- gradul de solvabilitate: nevoi solvabile si nesolvabile;

Nevoile de consum reprezintă un atât un atribut al omului, cât şi al societăţii în ansamblul său. Cadrul nevoilor de consum se află într-o continuă dinamică, ca efect al aspiraţiilor tot mai înalte ale oamenilor. Nevoile pot fi grupate după mai multe criterii, după cum urmează:

- mobilul formativ al nevoilor;

- caracterul nevoilor;

- natura valorii lor de întrebuinţare;

I.II. Cererea de Consum

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun economic care este dorită şi poate fi

achiziţionată de un individ într-o perioadă determinată de timp la un anumit nivel al preţului.

Însumând cererea tuturor cumpărătorilor de pe piaţa unui bun se obţine cererea totală de piaţă a

acelui bun.

Legea cererii evidenţiază relaţia negativă care există între preţul unitar al unui bun şi

cantitatea cerută din bunul respectiv. Corespunzător acestei legi, atunci când preţul unitar al unui

bun creşte, cererea pentru acel bun scade şi invers, atunci când preţul unitar scade, cererea creşte.

Cererea de consum poate fi clasificată în funcţie de mai multe criterii12:

1. După modul de manifestare în timp, cererea poate fi:

- curentă (de exemplu cererea pentru produse cum sunt pâinea, laptele sau carnea);

- periodică, sezonieră (cererea pentru legume sau fructe);

- rară (cererea pentru plante medicinale, bunuri de folosinţă îndelungată etc.)

2. După tipul deciziei de cumpărare adoptate, există:

- cerere fermă (pentru produsele de consum curent sau pentru bunurile de utilizare

- cerere spontană (pentru produsele bogate sortimental, decizia de cumpărare fiind adoptată spontan în momentul achiziţiei – cererea pentru băuturi răcoritoare, îngheţată etc.).

3. În funcţie de intensitatea sa, cererea poate fi:

- constantă, pentru bunuri de consum curent;

- crescătoare în condiţiile creşterii puterii de cumpărare, pentru unele produse alimentare la

care consumul este mult redus faţă de nivelul considerat optim

descrescătoare, în cazurile în care schimbarea modelelor alimentare determină reducerea

cererii pentru unele produse (pâine, cartofi etc.).