Comunicare comercială - interviul

Introducere

Sub umbrela derutantă a noţiunii de comunicare orală se află deopotrivă elemente care ţin de expresia sonoră a vocii umane şi elemente care ţin de sensul cuvintelor. În acest sens, se poate face o distincţie între două tipuri de limbaj, profund diferite ca natură, dar intim conectate: limbajul paraverbal – ceea ce oamenii comunică prin voce (volum, intonaţie, ritm, tonalitate, accent, pauze) şi prin manifestări vocale fără conţinut verbal (râs, dresul vocii, geamăt, oftat, mormăieli, plescăituri, urlete, ţipete, fluierături etc.); limbajul verbal – ceea ce oamenii comunică prin rostirea şi descifrarea înţelesului cuvintelor.

În lumina acestei distincţii, este evident statutul de componentă a comunicării orale, atribuit comunicării verbale. Evident este însă şi faptul că, în acelaşi timp, comunicarea orală este, dintr-un alt punct de vedere, parte a comunicării verbale, deoarece aceasta din urmă poate fi realizată nu numai oral, dar şi scris.

În timp ce vorbeşte, omul dezvăluie o cantitate imensă de informaţii despre sine, dar nu atât de mult prin cuvinte, cât prin voce. Prin alternarea tonurilor vocii, se poate contracara monotonia şi direcţiona atenţia ascultătorului. Tonurile crescânde exprimă o doză de siguranţă, în timp ce inflexiunile descrescânde punctează nesiguranţa. Atunci când se doreşte să se arate încredere şi competenţă, când se doreşte atragerea atenţiei şi convingerea, psihologii recomandă folosirea unui „ton parental”. Când cineva nu este luat în serios, când nu reuşeşte să convingă şi nu se poate impune în fata celorlalţi, e cazul să se întrebe şi dacă nu cumva tonul adoptat este unul copilăresc.

Interviul este o formă de comunicare orală, specifică publicisticii şi sociologiei. El se bazează pe un sistem de chestionare directă, scopul urmărit fiind obţinerea de aprecieri, opinii şi informaţii diverse.

În sfera forţei de muncă, întrevederile sau întâlnirile între două sau mai multe persoane, în care se discută chestiuni de interes comun, pot fi de mai multe tipuri: interviul de selecţie, interviul de informare, interviul de evaluare, interviul de admonestare, interviul de consiliere şi interviul de părăsire a instituţiei.

Tipologia interviurilor de angajare este şi ea bine reprezentată. Criteriile care stau la baza alcătuirii unuia sau altuia sunt extrem de variate: locul desfăşurării, numărul intervievatorilor, durata întrevederii, scopuri specifice urmărite etc. La ora actuală, cele mai utilizate tipuri de interviuri sunt următoarele: interviul structurat (foloseşte întrebări cu o direcţie clară; întrebările pot fi stabilite anticipat; se aseamănă cu un chestionar oral; este utilizat ca formă de selecţie preliminară (screening), când există un număr mare de solicitanţi); interviul nestructurat (are o mare tentă subiectivă; este folosit pentru evidenţierea unor trăsături de personalitate; rolul întrebărilor este de a-l determina pe solicitant să vorbească despre sine); interviul de sondare a comportamentului candidatului (comportamentul trecut al candidaţilor indică modul în care vor reacţiona la viitorul loc de muncă; întrebările tipice sunt “Ce aţi face dacă aţi fi în situaţia x?”, "Spuneţi-mi ce aţi făcut când a trebuit să ?”), interviul susţinut în faţa unei comisii lărgite – panel (se caracterizează prin prezenţa unui număr mai mare de trei intervievatori care, prin specificul întrebărilor formulate, urmăresc lucruri diferite şi au priorităţi diferite), Interviul de testare a rezistentei la stres (scopul major este testarea comportamentului candidatului în condiţii de stres; este folosit în cazul posturilor care implică o varietate de sarcini pe lângă acelea privind menţinerea relaţiei cu clienţii).

Studiu de caz

Interviu pentru obţinerea unui post la Real-Hypermarket SRL

1. Prezentarea societăţii şi a postului care se oferă

Real- Hypermarket România SRL a intrat pe piaţa de retail din România în martie 2006, când a fost deschis primul magazin de tip hypermarket în Timişoara.

Au urmat alte 21 de deschideri în importante centre economice ale ţării, reţeaua naţională numărând la momentul actual 22 de hypermarket-uri, fiecare dintre acestea oferind aproximativ 350 de locuri de muncă.

Strategia este de a face shopping-ul mai uşor, mai prietenos şi mai accesibil prin deschiderea unui număr mare de magazine, create să ofere o gamă variată de produse de provenienţă naţională şi internaţională, preţuri competitive, servicii de excelenţă şi expertiză recunoscute la nivel internaţional.

Societatea comercială Real – Hypermarket România S.R.L. a postat un anunţ de angajare pe unul dintre site-urile specifice pentru postul de „Manager Departament Contabilitate Stocuri” pentru sediul central din Bucureşti. Pentru acest post, responsabilii cu recrutarea personalului au specificat în anunţ următoarele cerinţe pentru viitori posibili angajaţi: „experienţă de cel puţin 5 ani pe o poziţie similara; studii superioare de specialitate; foarte bune cunoştinţe de operare PC; experienţă de lucru în programul de contabilitate SAP; experienţă in managementul proiectelor; abilităţi manageriale demonstrate; bune cunoştinţe de limba engleză; capacitate de muncă în condiţii de stres”. Responsabilităţile postului sunt constituite de coordonarea echipei de specialişti contabili juniori responsabili de controlul stocurilor: marje, analiza variaţiei stocurilor, evaluarea şi inventarierea stocurilor, viteza de rotaţie a stocurilor, rapoarte privind mişcarea stocurilor.