Comunicare în Grup

Introducere

„Oamenii comunica idei, gânduri, stari sufletesti atât la nivel personal cât si la nivel profesional. La nivel profesional, comunicarea eficienta mareste considerabil sansele unei companii sa se dezvolte prin oamenii ei. Si pentru aceasta este nevoie de comunicare sub toate formele ei: comunicare verbala, non-verbala, scrisa si ascultarea activa. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Comunicarea e un mod de a exista al comunitatii.” John Dewey

Teoria comunicarii a cunoscut un traseu important in dezvoltarea sa, pornind de la retorica grecilor antici si pâna la Analiza tranzactionala, Programarea Neuro-Lingvistica, tehnicile Scolii De la Palo Alto. Conceptul de comunicare este utilizat in acceptiuni particulare în diferite sectoare ale cunoasterii. Provenind din latinescul "comunicare", mostenit in limba romana sub forma "cuminecare", comunicarea dobândeste un timbru metafizic, surprinzând o dubla dimensiune: sacra si comunitara. Numim comunicarea umana drept un proces de tip tranzactional, prin care oamenii transfera energii, emotii, sentimente si schimba semnificatii, din perspectiva educatiei, comunicarea având rolul de premisa, sursa, mijloc si efect.

I. Niveluri ale comunicarii

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci nivele:

1) Comunicarea intrapersonala este un autentic proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.

2) Comunicarea interpersonala presupune sondarea lumii noastre interioare, comunicarea în si catre sine. Poate îmbraca forma directa sau indirecta si urmareste obiective multiple si complexe:

- persuadarea interlocutorului;

- recunoasterea valorii personale;

- satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominatie;

- crearea si întretinerea legaturilor umane.

3) Comunicarea publica este o forma specializata a comunicarii interumane care are radacinile în retorica antica.

4) Comunicarea de masa presupune un producator institutionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaza unui public variat si numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiaza de un feedback eficient.

5) Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane restrânse si permite schimburi de idei si emotii, ofera conditii pentru împartasirea experientelor, discutii in vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.

II. Ce este un grup?

Grupul ar putea fi definit cât se poate de simplu ca un ansamblu de persoane interdependente, acest criteriu parând a fi intr-adevar elementul de baza a oricarei realitati grupale. Totusi, el este prea larg pentru a defini obiectul de studiu al psihologiei sociale: grupul restrâns si aceasta întrucât grupul care ne va interesa este cel in care indivizii pot efectiv sa interactioneze, sa comunice, sa se perceapa în mod direct, si ale carui dimensiuni sunt reduse. Cu exceptia lui De Visscher, care stabileste dimensiunile minime ale grupului la 5 membri, majoritatea autorilor sunt de acord in a considera ca un grup restrâns cuprinde de la 3-4 pâna la 25 de persoane.